S-au stins artificiile. S-a adunat decorul din târgul de Crăciun. Drumurile sunt aglomerate de șoferii care revin spre domicilii, de prin destinațiile de vacanță, sau, de alții, care speculează încă un weekend liber și caută liniștea, distracția, zăpada, sau, toate la un loc. Dar, și așa, spectaculosul de la final de an, apune. Zilele tind a deveni obișnuite, cotidiene. Oamenii reintră în ritm, gata să-mbrățișeze rutina locului de muncă, al traficului spre casă, timp cu familia, prietenii, … Obiceiuri, rutină.

Ține de normalitate acest curs al lucrurilor: încă de la creație, zilele se succed nopților, serile, dimineților. Nu trebuie să ne lăsăm răpuși de melancolie când zilele devin obișnuite. Nu trebuie să ne transformâm în vânători de senzațional. Consider că ar trebui să ne concentrăm atenția asupra caracterelor noastre. Să căutăm să fim persoane neobișnuite, lumini care contrastează prin felul lor de a fi, întunericul. Oameni care fac o diferență prin simpla lor prezență.

Așa că, dacă tot căutăm extraordinaul, să-ncercăm să-l aflăm în caracterul nostru, nu în regia zilelor. Și da, oamenii neobișnuiți trec cu fruntea sus prin tot ce li se-ntâmplă. Nu se opresc, și nu renunță când sunt doborâți. Iartă pe cei care i-au trădat, dar au înțelepciunea de a avea grijă pe viitor. Oamenii neobișnuiți sunt liberi: ei nu sunt legați de ziua de ieri, nu depind nici măcar de reușita planurilor făcute; ei pot iubi, ajuta, pleca sau rămâne.

La mulți ani, 2018! Să dăm culoare zilelor obișnuite prin felul nostru de a fi!

Sursa foto, aici.

Comments

comments