Motivația este esențială în viața de zi de cu zi, fiind un motor al omului în toate împrejurările sale. Cu toate acestea, sunt locuri în care motivația nu te poate duce, în care un zid face imposibilă trecerea.

Multe sunt ocaziile în care anumite piedici îți vor devia traseul sau te vor opri temporar. Iar viața noastră de credință este altfel o călătorie, un parcurs al cărui premiu se află doar la capăt. Premiul este motivația care te ține pe calea cea dreaptă. Cu toate acestea, greu este să umbli pe o cale pe care nu o vezi sau pe care chiar tu o blochezi.

Ziduri se vor ivi pe această cale; moment în care am putea fi tentați ca soția lui Lot să privim înapoi. Se prea poate ca acel „înapoi“, trecutul, să nu ne dea pace, să ne urmărească în mersul nostru.

În acest punct vom vedea cât de importante sunt zidurile din viața noastră, cele pe care noi le construim. Unele ziduri s-ar putea să ne restrângă accesul, dar noi la rândul nostru vom construi ziduri care să țină departe oameni, sentimente și nu numai.

Trecutul nostru, sau cel puțin chemarea trecutului, poate fi oprit prin construirea unui zid care să facă imposibilă mișcarea de „înapoi“, care este în general dăunătoare. Dar, din păcate, ajungem adesea în situația în care construim ziduri înaintea noastră, fiecare păcat și fiecare faptă punând câte o cărămidă într-un zid pe care-l construim în fața noastră.

Îl ducem cu noi în viața noastră de zi cu zi, împingem greutatea crescândă a zidului până în punctul în care greutatea zidului va fi prea mare pentru ambiția noastră și va fi prea înalt pentru a lăsa bătaia Soarelui să treacă, ascunzând astfel calea.

Oamenii înțelepți construiesc înțelept ziduri care îi vor ajuta pe cale, pe când nesăbuiții vor construi nechibzuit aceste ziduri și îi vor încetini sau chiar opri în drumul lor către veșnicie.

Vă îndemn astfel, ca „înapoi“-ul nostru să fie împrejmuit de ziduri, cuprinși de dorința unui „înainte“ liber, senin, îndreptat spre El și împărăția Sa. Fie să nu ne îngreunăm singuri calea!

Comments

comments