Uneori, ca să înțelegi cine ești și încotro mergi, e înțelept să privești înapoi și să-ți amintești de unde vii. Pentru mine, bunica mea a fost un adevărat exemplu. Modul ei de a trăi și cuvintele pe care le-a rostit străbat încă timpul, rămânând etern în inimile tuturor care au întâlnit-o sau au auzit despre ea. Întâmplările relatate mai jos au fost așezate în scris de mama mea.

Îngrijorări de Marta

Într-o familie mare, treburile gospodăreşti sunt şi mai numeroase, iar pentru asta, nici nu e nevoie de exerciţiu de imaginaţie. Să pui de trei ori pe zi optsprezece farfurii de mâncare nu e ca şi cum ai pune patru-cinci. Cumpărăturile, statul la cozi, alte dificultăţi inerente. Spălatul hainelor… ce să mai vorbim? Se-adunau în baie hainele pentru spălat cu duiumul…

În unele perioade, eu cu încă o soră sau un frate răspundeam de cumpăratul laptelui dimineaţa. Nu se dădeau decât doi litri de persoană, aşa că, înainte de a merge la şcoală pe ora 8, ne trezeam pe la 6 şi mergeam la coadă la lapte.

Au fost apoi perioade în care mie mi-a revenit spălatul hainelor. Maşini automate nu existau, dar aveam o maşină de spălat cu cuvă şi storcător separate. Trebuia să ne sincronizăm şi cu orele în care aveam curent, fiindcă se lua zi de zi curentul. Temele pentru şcoală le mai făceam la lumina lămpilor cu petrol, dar pentru spălat aveam nevoie de curent. Şi când te gândeşti că eram în „epoca de aur”, în „epoca luminii”!…

Partea Mariei

Deşi nu o lua nimeni la-ntrebări la Şcoala duminicală dacă şi-a citit pasajele din Biblie, dacă şi-a pus timp deoparte în fiecare zi pentru părtăşie, pe mami o puteam auzi vorbind zi de zi cu Dumnezeul ei. Noi eram verificaţi de învăţători, însă ea de ce făcea asta, dacă nu o verifica nimeni? Nu că ar fi fost iraţional, doar că semăna prea bine cu nebunia crucii. Nu exista moment în care măcar unul dintre copii să nu fi avut nevoie de ea. Dar ea se închidea în cameră şi se ruga în genunchi, rostindu-ne numele unul după altul, începând de la cel mai mare, până la cel mai mic, ca pe o poezie… patru nume, aşezate pe patru rânduri… un catren perfect.

Dar poezia îşi are măsura ei…

Dincoace de raţiune

Era într-o perioadă când răspundeam eu de spălatul hainelor. Tot procedeul dura câteva ceasuri bune: spălat, limpezit, limpezit, limpezit şi stors. Într-o după-masă, se adunaseră multe haine la spălat. În vană, îşi lăsase careva apă să facă baie. Şi-ăsta era un motiv de ceartă cu fraţii: că dacă voiam să spăl hainele, să mă achit de îndatoriri, ar fi trebuit să-mi lase spaţiu de desfăşurare…

Mami era în camera ei la rugăciune. Am auzit-o ieşind cam la repezeală şi mergând în bucătărie. Pe geamul bucătăriei se putea vedea ce se întâmplă în stradă – de cele mai multe ori transformată în teren de joacă pentru noi – până la capătul blocului.

Mami se uită pe geam şi, dintr-odată, ne puse pe toţi pe roate, fără să apucăm să pricepem ce se întâmplă:

– Urgent, toate Bibliile în baie! Hai, puneţi mâna, nu aşteptaţi unul după celălalt! Farfuriile spălate! Rapid, rapid, am spus! Strângeţi jucăriile din camera celor mici! Să nu văd nimic pe jos! Aranjaţi-vă pantofii la cuier! Adunaţi-vă caietele de pe masă şi-apoi staţi smirnă!

O parte dintre Biblii le-am pus, la porunca ei, în cuva de la maşină, o altă parte în saci de nailon, bine legaţi la gură, în apa din vană. Peste Bibliile din cuva maşinii şi peste sacii de nailon din vană, mami împrăştie haine dintre cele care urmau să fie spălate.

Toate acestea s-au întâmplat atât de repede, că nici nu am apucat să punem copilăreasca întrebare: DE CE?

Dincolo de raţiune

La uşă, se auzi soneria.

În pragul uşii, doi domni care se legitimară:

– Am venit să facem percheziţie! au spus. Avem informaţii că ascundeţi Biblii în casă.

Mami îi măsură din cap până-n picioare. Îi pofti înăuntru cu detaşare, cu zâmbet, ca o gazdă primitoare:

– Sigur, intraţi, vă rog! Copii, mergeţi toţi în camera mare!

Au răscolit tot. Dulapurile de haine, debaralele, locul unde ţineam încălţămintele, şpaisul, s-au uitat sub paturi, în spatele mobilelor, sub mese. Au fost şi în baie, dar n-au găsit altceva decât o droaie de haine de spălat.

În camera mare, la locul ei, pe măsuţa din mijlocul camerei, se afla Biblia mare a lui tati, dar nu s-au atins de ea, nici de Bibliile noastre, pe care aveam fiecare numele scrise. Eu o am şi acum, fiindcă nu m-am putut despărţi de ea, oricât i s-au îngălbenit filele şi oricât au fircălit-o frăţiorii mai mici…

Cei doi tovarăşi s-au uitat îndelung şi în detaliu peste tot, parcă nevenindu-le să creadă că nu vor avea nimic de raportat. Mami i-a servit cu clătite, fiindcă erau proaspăt făcute şi miroseau îmbietor.

– Mulţumim! au spus ieşind pe uşă. Se pare că informaţiile au fost incorecte. Bună ziua şi ne scuzaţi de deranj!

*

Mami ne-a spus mai târziu că, în timp ce se ruga, i-a venit un gând să ascundă Bibliile din casă. Era un imbold foarte puternic, stringent, care nu-i dădea pace, aşa că a venit din camera ei la bucătărie, iar când s-a uitat pe geam, i-a văzut la capătul blocului pe cei doi domni. Cu toate că nu ieşeau cu nimic în evidenţă, cu toate că puteau fi doi trecători obişnuiţi, mami a ştiut în inima ei că aceştia aveau o misiune secretă. Ea a ştiut în sinea ei adevărul despre gândul lor.

De unde a ştiut că cei doi urmau să vină la noi acasă să întrebe de Biblii? De unde a ştiut exact cum să acţioneze, într-un interval atât de scurt? De la capătul blocului până la noi în casă se ajungea în 2 minute. De unde a ştiut să găsească, la clipeală de ochi, contra cronometru, camuflajul perfect?

*

Text: Rodica Bogdan

Foto

 

Comments

comments