„Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.“ [Iacov 3:2]

Cuvântul lui Dumnezeu scris pentru învăţătura noastră, ca să putem privi în El ca într-o oglindă şi să vedem ceea ce este bine, ceea ce nu arată bine, asemeni unor haine pe care le îmbrăcăm şi nu se potrivesc sau a unei feţe care nu s-a aranjat.

Vă uitaţi dimineaţa în oglindă înainte de a ieşi din casă ca să vedeţi ce anume ar trebui corectat?

Aşa cum am mai spus şi cu altă ocazie, îmi plac mult părţile din Biblie care sunt practice, care ne motivează astfel să fim împlinitori ai Cuvântului, nu doar ascultători, să fim roditori. Vedem şi în acest capitol 3 o imagine a ceea ce putem fi: o faţă veselă, zâmbitoare sau una tristă, încruntată.

Dacă veţi citi capitolul întreg, şi vă încurajez să o faceţi, veţi vedea cât de frumos sunt prezentate imagini privind gura noastră (vorbirea noastră). Cu gura noastră putem binecuvânta sau blestema, atât pe Dumnezeu, cât şi pe cei din jurul nostru. Din gura noastră poate ţâşni apă dulce sau apă amară.

Aş vrea să te gândeşti la un exemplu: să zicem că ai greşit ceva poate la şcoală, acasă sau la servici, şi vine cineva să te corecteze şi foloseşte un limbaj plăcut, cuvinte frumoase. Ce stare de bine îţi dă, chiar dacă a fost o corectare (îndrumare)? Dar dacă aceea persoană ar fi venit la tine cu o atitudine dură şi vorbe grele, cu un ton strident, ce stare ţi-ar fi lăsat, ce sentimente ar rămâne în inima ta?

Vegheaţi dar asupra voastră, a gurii voastre şi binecuvântaţi, atât pe Dumnezeul cel viu, cât şi pe cei din jurul vostru, ca să fiţi şi voi binecuvântaţi. Domnul cel Atotputernic să vă întărească pe fiecare în tot ce faceţi şi să vă conducă paşii în fiecare zi.

Autor: Eugen Ghiurău

Comments

comments