Martie e mulţumire cerului pentru că a creat femeia. Iar prin femeie, viaţa în atât de diverse ipostaze.

Îmi plac perspectivele asupra vieţii. Aşa că am invitat la discuţie o femeie, o mamă, un medic. 3 într-una singură. Daniela Leuce este medic rezident la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea şi mamă a doi copii debordând frumuseţe, Amedeea şi Samuel.

__________________________________________________

Daniela, pentru început, spune-ne de ce ai ales să studiezi medicina, şi, mai specific, de ce obstretică-ginecologie?

“Aş putea să spun că am ales medicina datorită credincioşiei lui Dumnezeu, dovedită în dreptul meu prin faptul că mi-a dat a doua şansă la viaţă, după ce la vârsta de 16 ani am avut un accident grav de maşină. Cu acea ocazie am rămas impresionată de profesionalismul şi blândeţea medicului de pe ambulanţă şi mi-am dat seama ce important este să fii tratat de un medic bun. Atunci I-am promis lui Dumnezeu că îmi voi dedica anii ce mi i-a dat pentru a deveni un medic ce protejează cu drag vieţile semenilor…iar după părerea mea, cea mai mare nevoie de protecţie o au cei ce nu se pot proteja singuri, şi anume copiii nenăscuţi. De aceea am ales obstetrică-ginecologie, în primul rând pentru a mă implica în lupta împotriva avorturilor direct din sistem. În al doilea rând pentru că întotdeauna am considerat procesul acesta de la concepţie la naştere ca fiind cel mai fascinant din medicină. Se poate spune că sunt mai atrasă de partea de obstetrică (ce se ocupă de sarcină, naştere) din această specializare.”

__________________________________________________

Având oportunitatea să studiezi îndeaproape alcătuirea trupului uman, care este reacţia şi perspectiva ta ca medic în faţa complexităţii acestuia?

“Am rămas copleşită de modul minunat în care Ziditorul nostru ne-a conceput cu atâta perfecţiune demnă de un maestru. Cred că nu puteam fi alcătuiţi mai bine din punct de vedere structural şi funcţional decât atât. Având în vedere cât de preţios este corpul pe care l-am primit fiecare, consider că trebuie să ne purtăm cu respect faţă de sănătatea noastră, printr-un stil de viaţă care să prevină ce se poate preveni, astfel încât să nu ne petrecem viaţa luptând cu diferite boli apărute în urma unor obiceiuri negative. Şi chiar dacă eşuăm în privinţa prevenirii şi se instalează boala, din nou vedem credincioşia lui Dumnezeu în capacitatea extraordinară de vindecare a organismului.”

__________________________________________________

Ce sentimente şi gânduri te-au încercat atunci când ai devenit purtătoare de viaţă, când teoria a devenit experienţă?

“Prima sarcină a fost o experienţă complexă pentru mine. Bineînţeles că bucuria a fost dominantă, dar faptul că am rămas însărcinată în ultimul an de facultate şi urma să nasc chiar în săptămâna când era programat examenul de licenţă, a adăugat puţină îngrijorare trăirilor din acea perioadă. A fost pentru mine o provocare peste care am trecut cu bine cu sprijinul Domnului. Am trecut foarte bine de două sesiuni de examene şi o licenţă pentru care m-am pus cu burta pe carte şi am pus cartea pe burtă…şi din nou, în toate am văzut credincioşia Lui. Am născut la o săptămână după licenţă o fetiţă frumoasă (Amedeea=iubirea lui Dumnezeu), ce se dovedeşte a fi şi isteaţă, zic eu, din cauză că şi-a luat deja licenţa.

Cu a doua sarcină am experimentat şi durerea profundă a pierderii. Bebeluşul pe care, dacă era băiat, voiam să îl numesc Isaac, s-a oprit în evoluţia lui din această lume şi s-a întors la Tatăl care l-a cerut înapoi. În felul acesta îmi va fi mai uşor să îmi înţeleg pacientele care trec prin valea pierderii.

Al treilea a fost Samuel (Dumnezeu a ascultat), o dovadă pentru mine că Domnul mi-a auzit dorinţa inimii şi mi-a răspuns la rugăciuni. În fiecare caz însă L-am recunoscut pe El ca fiind Suveran, şi am văzut în viaţa ce creştea în mine o minune dăruită de sus cu scopul de a o proteja şi de-a o creşte spre bucuria Creatorului.”

__________________________________________________

Ai studiat viaţa, ai purtat viaţa în propriu-ţi pântece, vezi viaţa desfăşurându-se sub ochii tăi în fiecare zi. Câtă valoare există într-o viaţă de om?

“Cred că evaluarea mea în ce priveşte valoarea unei vieţi nu ar putea acoperi pe deplin subiectul acesta. Dumnezeu are ultimul cuvânt aici şi perspectiva Lui asupra operei Lui e singura reală. În plus, se ştie că Artistul dă valoare operei. Din păcate, mulţi oameni îşi subestimează valoarea trăind lipsiţi de bucurie şi împlinire. Mai grav e când o fac şi în dreptul altora, iar aici mă refer concret la toţi cei care iau cu atâta uşurinţă viaţa prin avort. Aceştia sunt, cred eu, prea puţin conştienţi de faptul că Dumnezeu a dat viaţa, că doar El are dreptul să o ia şi nu iau în serios consecinţele jocului de-a Dumnezeu.”

__________________________________________________

De ce să fie mulţumitoare o femeie pentru simplul (sau complexul) fapt că este femeie?

“Pentru că o inimă mulţumitoare este un teren propice bucuriei, iar noi suntem create pentru a-i aduna pe cei dragi în jurul zâmbetelor noastre, pentru a-i îmbrăţişa cu căldura inimilor noastre şi pentru a-i linişti cu blândeţea noastră. Iar toate acestea pot fi caracteristice doar unei femei mulţumite cu ceea ce este: femeie, creată să fie puternică şi fragilă în acelaşi timp (de exemplu în momentul naşterii), protectoare şi având nevoie de protecţie, plină de dragoste şi având nevoie să fie iubită. Pentru că atât de minunat suntem create, încât dacă ne-am vedea prin ochii lui Dumnezeu, am găsi întotdeauna ceva iubibil şi frumos în noi.”

__________________________________________________

Aşadar, frumoaselor de pretutindeni,

fiţi mulţumitoare,

preţuiţi fiecare firicel de viaţă,

şi celebraţi-L pe Cel care îi dă valoare!

 

Foto: Alina Farcaş

 

 

Comments

comments