Trebuie să recunosc că nu sunt un iubitor foarte mare de animale, dar mă captivează foarte mult cât de complexe au fost create, cât de în detaliu și câtă suflare de viață le-a dat Creatorul. E foarte captivant să stai să le privești, să vezi detalii complexe, să le vezi ageritatea, felul în care unele specii își protejază puii, cum știu să se apere și să-și păstreze prada.

Unele dintre acestea au abilitatea de a lua culoarea sau forma unor elemente din natură, pentru a se confunda cu acestea, și pentru a le fi mai ușor să se ascundă. Aceste specii sunt adevărați maiestrii ai deghizării, însă fac aceste lucruri adesea pentru a supravieții.

Această capacitate a lor este numită mimetism și o întălnim adesea și  printre noi. Deși am fost creați unici, și Creatorul ne-a făcut așa de diferiți, ne place să ne confundăm cu alții, să imităm și să ne pierdem prin mulțime, această boală fiind și foarte contagioasă.

Fiind atât de diferiți ca oameni, mimetismul apare în viețile noastre, fără măcar să sesizăm, și facem lucrurile adesea din subconștient și inerție. Facem lucrurile câteodată involuntar, chiar dacă nu ni se pare că am avea lucruri comune cu anumite personae, ajungem tocmai pe ei să-i imităm și să ne contopim cu interesele lor.

Mimetismul nu este un fenomen simplu și trecător. Această boală se plimbă printre noi si se manifestă mai mult sau mai puțin acut în funcție de personalitatea fiecăruia.

Asa cum fiecare dintre noi avem id-ul personal diferit față de al altor oameni, fiecare dintre noi trebuie să ne cunoaștem bine identitatea, să nu lăsăm  prea multe lucruri să ne sufoce sufletul și ceea ce suntem.

Haideți să nu mai furăm părticele din alții, căci ceea ce face farmecul unui om este bunătatea, dar și unicitatea lui!

Comments

comments