În unele zile, în cele mai grele, aș vrea să am un balon cu heliu, mare și galben. L-aș ține cu o mână și aș scrie pe el tot ce mă doare, lucrurile în care am eșuat, grijile toate. L-aș lăsa apoi să zboare, liber, în înalt, și cu el să plece de tot toate cele înscrise pe el.

În locul lui nu am decât curajul de a înfrunta lucrurile de care m-am temut, cele în care am pierdut. Nu am un balon pe care să scriu înfrângeri pentru a lăsa liber sufletul, am doar ziua de azi și responsabilitatea de a purta lupta până la victorie. Și e un drum lung până acolo, care trebuie parcurs pas cu pas, fără a se sări peste etape.

Pierdem multe oportunități, devenim străini unii față de alții pentru că renunțăm ușor, trăim superficial și ne limităm la impresii. Când ne formulăm clișee de atitudini și nu mai ne costă vreo jertfă, când căutăm argumente mai mult decât oameni suntem în locul în care era vameșul: Doamne mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni….

Da, sunt și zile grele, și oameni dificili. În loc să căutăm modalități de a evita, le putem confrunta. Pentru că modul în care viețuim în zilele grele și în cele bune vorbește despre noi mai tare decât orice altă lozincă.

Sursa foto, aici.

Comments

comments