Am fost la festivalul de mâncare “Street Food”!  Cel puțin un merit va rămâne, mă refer la îmbogățirea limbii române cu încă un “englezism” – street food, că doar n-o să-i zicem mâncare de sau pe stradă! Oameni mulți, colorați, mâncare multă – ieftină ca valoare dar scumpă la preț că, de ce nu, să iasă câți mai mulți bani. De fapt despre asta era vorba. În societatea de consum la care ne-am alăturat cu atâta entuziasm (oare ce-o mai fi rămas din el, dar, oricum, e prea târziu!) tot ceea ce contează este așa numita plus valoare, cu referire desigur la plus de bani!

Apropo, într-un material foarte bine realizat și foarte “out of the order” realizatorul dă exemple de ținuturi-teritorii care o duceau foarte bine, atât material cât și relațional, până ce au venit ăștia și au implementat sociatatea de consum. Imediat după aceea au trecut sub pragul sărăciei. Tot acolo se spunea că inclusiv stabilirea PIB-ului ca și criteriu de referință pentru evaluarea gradului de dezvoltare a unei țări este o anomalie chiar și din punct de vedere strict economic.

În fine, m-am luat cu vorba. Înapoi la “Street Food Festival”! Pe când un street spiritual food? Da, de ce nu! Desigur că, în situația unui asemenea festival, standurile cu hrană fizică ar trebui să joace rolul de a-i atrage pe oameni, accentul fiind pus pe slujirea nevoilor spirituale ale oamenilor. În cadrul unui asemenea festival ar putea fi amenajate tot felul de laboratoare și ateliere: de rugăciune, de consiliere, de studiu, discuții, etc., iar pe scenă să se perinde formații de muzică creștină, muzică cu mesaj puternic, provocator și motivator. Încă odată, accentul să nu fie nici măcar pe muzică ci pe slujirea oamenilor și nevoilor lor spirituale.

Poate că Dumnezeu va ridica un David dintre milenialiști. Poate cineva ridică mănușa! Va avea tot sprijinul, nu doar al meu ci a unei bune părți din generația mea.

Deocamdată atât!

Autor: Teodor Bulzan

Sursă foto: aici

Comments

comments