Era o zi caniculară de vară. Mulțimea se îmbulzea jur împrejurul Lui, și cei mai apropiați oameni, ucenicii, mergeau mereu alături de El. Mulțimea se îngrămădea, fugea parcă cu pași prea grăbiți, dar în goana lor alertă, nu puteau alerga pentru multă vreme, pentru că bucuria lor dispărea odată cu trecerea timpului.

Doar ei Îi mai rămâneau aproape după lăsarea serii sau când venea adesea o vreme furtunoasă. Pentru ei nu conta faptul că mulți alergau în aceeași direcție pentru că într-acolo suflă o influență sau pe-acolo se învârte spiritul mulțimii.

Pentru ucenci faptul că astăzi, afară clocotea asfaltul, nu era un impediment. Predicarea Evangheliei pentru ei era prioritară și făceau acest lucru chiar dacă uneori poate li se părea lipsit de logică și de înțeles. Continuau să meargă alături de EL.

De cand au început să umble împreuna cu El, traiectoria vieților lor s-a schimbat, și relaționarea cu cei din jur de asemenea. Viața lor a luat-o pe un alt făgaș de când l-au întâlnit pe Învățătorul și de atunci încolo au ales să-L urmeze cu atâta entuziasm, indiferent de circumstanțe.

 Vremea de afară nu era niciodată o piedică pentru aceștia în umblarea lor cu Isus.

_____________________________________

Mă gândesc acum la condițiile de atunci, când ucenicii doreau să ajungă în alt ținut, atât în zile foarte ploioase, cât și în zilele toride de vară, când vremea de afară nu le era prielnică, ci  mai degrabă o piedică.

Cu siguranță au avut și ei momentele lor când au vrut să renunțe, sau zile în care le era mai confortabil să rămână acasa, dar au ales să nu facă asta. Scuze puteau găsi oricând, că e plină lumea de ele, și puteau să aducă “n” și “n” motive pentru a lipsi de la Templu, și totuși, au ales să n-o facă.

Nimic nu i-a impiedicat pe aceștia să aibă o viață plină de binecuvântare!

Pe noi de ce ne-ar împiedica oboseala, lipsa de chef, pasivitatea, căldura de afară, îngrijorarea sau alte probleme să lipsim de la părtășia unii cu ceilalți?

Viața oricum zboară mult prea repede pe lângă noi. N-o putem trage de mânecă sau de picior să mai ramână!

Un lucru este foarte sigur: nu mai trebuie să ne justificăm, El oricum ne cunoaște!

Sursa foto: aici

Comments

comments