Gândindu-mă la tema articolului prezent, nu mi-am putut „dezlipi” gândul de Rugăciunea corsarului – Tulbură-ne Doamne! – un text binecunoascut de altfel. Poezia a fost scrisă în anul 1577 de către Sir Francis Drake care a parcurs toate etapele  de la marinar, tâlhar, explorator, la nobil și personaj istoric de prim rang.

Aceasta poate și pentru că în ultima perioadă am mai avut ocazia să amintesc despre acest subiect.

De obicei, tulburarea nu este văzută cu ochi buni. Oamenii reacționează foarte diferit în perioade tulburi din viața lor. Unii o neagă, alții fug de ea sau caută vinovați arătând cu degetul pe când alții fac scenarii apocaliptice!

Există, însă, o tulburare liniștitoare, o furtună pe mare care cuprinde și cuvintele nu vă temeți, o peșteră urmată de un munte de pe care vedem noi orizonturi, niște ape tulburi vindecătoare!

Care e secretul? Ce face diferența? Implicarea lui Dumnezeu în tulburarea noastră! Atunci tulburarea devine liniștitoare!

Dragi tineri! Nu vă temeți de tulburare. Când vine, căutați-L pe Dumnezeu în ea. E pe acolo, pe undeva! Sigur că e! Câteodată este cel mai bun „ascunziș” al lui Dumnezeu.

Numai așa veți ajunge să umblați pe ape! Numai acceptând „deranjul” și schimbarea veți experimenta umblarea pe înălțimi, zborul înalt precum cel al vulturului. Pentru că, nu-i așa, cu El suntem mai mult decât biruitori!

Iată cât de frumos pune în versuri Sir Francis Drake acest adevăr:

Rugăciunea corsarului

Tulbură-ne, Doamne,

Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,

Când visele ni se împlinesc

Pentru că am visat prea mărunt,

Când am ajuns la destinaţie

Fiindcă am navigat prea aproape de ţărm

 

Tulbură-ne, Doamne,

Când, sătui de lucrurile pe care le avem

Ne-am pierdut setea pentru Apa Vieţii,

Când, îndrăgostiţi de vieţile noastre mărunte,

Am încetat să mai visăm la Veşnicie

Când în strădania de a clădi un Pământ Nou

Am uitat de Cerurile Tale.

 

Tulbură-ne, Doamne,

Ca să îndrăznim mai semeţ

Să ne avântăm pe mările sălbatice,

Acolo unde furtunile ne arată puterea Ta,

Acolo unde, fără ţărmuri la orizont,

Vom vedea stelele.

 

Îţi cerem, Doamne, să împingi zarea speranţelor noastre

Iar viitorul să-l aduci mai aproape de noi

Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste,

Toate le cerem în numele Căpitanului nostru, Iisus Hristos!

Sursă foto: aici

Comments

comments