8Îmi aduc aminte, când eram în gimnaziu, şi mai ales la liceu, erai împins sã rãspunzi la întrebarea ‘ce vrei sã faci ?/ ce vrei sã fii?’ Întotdeauna sunt câţiva care vor sã fie programatori, medici sau manageri. Aş merge mai departe sã spun cã o altã întrebare importantã, la orice vârstã, este ‘Cine vrei sã fii ?’ – o întrebare pusã prea rar.

 

În adolescenţã începem sã arãtãm cine suntem şi cu cuvintele noastre. Dupã cum ne folosim cuvintele ajungem sã fim cunoscuţi ca cel sincer, cel mincinos, cel batjocoritor, cel amuzant, cel bârfitor, etc.
Isus a zis “Gura vorbeşte din prisosul inimii”, asta înseamnã cã vorbele noastre aratã ce avem în inimã. Prin urmare, dacã vrem sã schimbãm ceva, poate ar trebui sã începem de acolo.
Cuvintele sunt un lucru serios şi nimic nu spune asta mai bine decât Matei 6:36,37:
“Vă spun că, în Ziua Judecății, oamenii vor răspunde pentru orice cuvânt nefolositor pe care l‑au rostit. Căci prin cuvintele tale vei fi îndreptățit și prin cuvintele tale vei fi condamnat.” Acest verset, împreună cu faptul că un om poate vorbi fãrã sã gândeascã, face ca tăcerea să pară o alegere înțeleaptă.

 

Dacă cineva vorbește mult și aiurea sau minte, este văzut ca un om ieftin. Și pe bună dreptate; dacă cuvântul meu nu are valoarea pentru mine, de ce ar avea pentru cel ce îl aude ?
Mai mult decât o copertă (fidelă), cuvintele sunt o unealtă. O unealtă pentru a ridica sau coborî nivelul unei discuții, pentru a încuraja sau batjocori, pentru a înșela sau pentru a ghida, pentru a fi lumină sau întuneric.

 

“Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!” Psalmul 119:103

 

Sursa foto aici

Comments

comments