Scopul vieţii este un caracter. Oare?

Păi, care e scopul unei flori? Să crească frumos, să fie hrană, să miroasă frumos; ea şi toată natura lasă impresia că li s-a cântat ceva foarte frumos, că au fost îndemnate la o armonie. Frumuseţea omului stă în faptul ca el continuă să audă, să asculte ceva ce nu e din lumea asta şi, mai mult sau mai puţin, se aliniază; el este propriul lui şantier, şi caută să audă desluşit ceea ce îi dă viaţă şi sens: Cuvântul lui Dumnezeu, prin care au fost făcute toate lucrurile.

Cum se întâmplă asta?
Disciplinele spirituale au ca scop asemănarea cu Cristos (Cuvântul întrupat). Ele sunt ca un tub de oxigen care ne ține vii din punct de vedere spiritual; mai mult, ele sunt drumul pe care trebuie să mergem ca să ajungem la Dumnezeu și să ne primim răsplata.

A trăi biruitor înseamnă a trăi prin Isus, care a biruit lumea, a biruit păcatul. Un caracter asemenea lui Cristos este un caracter zidit pe stâncă. Nu poți controla vremea, dar poți să îți faci o casă care să reziste.

El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit. – Psalmul 1:3

În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea. – Ioan 16:33b

Sursă foto: aici

Comments

comments