TineriBETANIA

Mă aflu exact în situaţia de care am fugit mereu, într-un moment de retragere a tot ceea ce eu sunt, moment de uitare a principiilor ce guvernau odată viaţa mea. Mă pierd acum în întunericul gândurilor şi sentimentelor. Mă lovesc de obstacolele ce-mi stau înainte şi, cu strângere de inimă şi puţină teamă, renunţ să mai lupt. Mă întreb acum dacă îmi era menit să merg mai departe? Mi-aş dori să ştiu răspunsul dar totul în mine îmi spune că am eşuat destul, că nu mai are rost, nu voi face faţă, nu voi reuşi. Sunt atâtea lucruri ce mă despart de Tine, lucruri ce mă împiedică să Te cunosc aşa cum mereu mi-am dorit. Știu că încă flacăra Ta arde înăuntrul meu dar nu reuşesc să o mai simt ca înainte. Nu reuşesc să mă găsesc pe mine însumi în tot amestecul acesta.

Închid ochii şi îmi amintesc de clipele când alergam spre Tine, clipele când Îţi spuneam fiecare lucru ce mă măcina, iar Tu reuşeai să mă faci să mă simt puternic din nou. Îţi şopteam fiecare rană din suflet, iar printr-un Cuvant, o Atingere, transformai fiinţa mea în cu totul alta.

Azi totul suferă în mine, doare, apasă greu şi nu am curajul să Te chem. Nu am încredere în mine. Nu văd în mine decât o tentativă eşuată de a birui. Mă opresc pentru o secundă și realizez că am uitat ceva. Continue Reading »

Mă trezesc de cele mai multe ori că nu mai trăiesc chemarea pe care ai pus-o peste viaţa mea. Şi treptat îmi pierd sentimentele şi încep să alerg în gol, neştiind încotro mă îndrept. Ochii îi ţin deschişi, însă ochii sufletului sunt complet închişi. Lucrurile ce odată îmi aduceau un zâmbet dispar încet cu încet şi realizez că mă aflu în pustiu. Nimic din jurul meu nu pare să aibă viaţă. Oamenii trec uşor pe lângă mine şi, deşi nu îmi pot simţi propriile răni, simt indiferenţa cu care ei păşesc, simt nepăsarea lor cu privire la tot ce fac şi tot ce îmi doresc e să nu devin la fel. Sau poate am ocupat şi eu un loc printre cei care îşi doresc ceva dar nu fac nimic pentru asta ?

Sunt momente în care îmi plâng nepăsarea şi îmi pare că atunci începe să se schimbe ceva; întrebările încep să se nască înăuntrul meu şi încerc să le găsesc răspunsuri. Însă rămân cu cele mai multe dintre ele. Alteori pun un zid între Noi Doi şi încerc să îmi ascund fiecare sentiment, iar în naivitatea mea cred că nu ai cum să cunoşti cele mai ascunse dorinţe ale inimii mele. Când le văd ieşind la iveală îmi dau seama că nimic din ceea ce sunt nu poate rămâne ascuns faţă de Tine. Continue Reading »