Un film inspirat din viaţa reală. Un film motivaţional. Un film care ne arată ce înseamnă să fii un lider, ce înseamnă să crezi şi să ai speranţă. Un film despre caracter şi dezvoltare personală. Un film de 5 stele. Acesta e filmul Invictus.
Înainte să mă uit la film, am citit câte ceva despre el pe internet. Curiozitatea m-a îndemnat să îl văd. După ce l-am văzut, am continuat cercetările pe internet. Dar acum diferit.
Bazat pe romanul “The human factor: Nelson Mandela and the game that changed the world” al autorului John Carlin, filmul “Invictus” relatează povestea reală a modului în care preşedintele de culoare Nelson Mandela şi-a unit forţele cu Francois Pienaar, căpitanul echipei de rugby a Africii de Sud, cu scopul de a-i unifica pe locuitorii ţării sale. După ce a fost eliberat din închisoare după 27 de ani de detenţie şi a fost ales primul om în stat, Nelson Mandela a înţeles că ţara a rămas divizată din punct de vedere economic şi rasial chiar şi după eradicarea politicii de apartheid şi a decis să se folosească de campionatul mondial de rugby găzduit de Africa de Sud în anul 1995 pentru a-i aduce laolaltă pe albi şi negri prin limbajul universal al sportului. După decade de violenţă şi lipsă de încredere, albii şi negrii din Africa de Sud au vibrat împreună în tribune sau în faţa televizoarelor văzând cum echipa lor naţională de rugby ajunge în finală. (Sursa Bisericata.com)
Acum când am ajuns acasă de la facultate pe drum stăteam şi mă gândeam despre credinţa în Dumnezeu. Dar nu a fost o gândire de treacă meargă, a fost o gândire provocată de anumite circumstanţe. Adică atunci când un tânăr rămâne fără loc de muncă, fără un venit al lui şi mai are şi anumite cheltuieli cu greu îţi mai vine să te gândeşti la credinţă, că înainte de credinţă ai problema banilor şi nu mai poţi înţelege unde e problema.
Recunosc că mi greu să ascult o predică despre credinţă de la un predicator care poate conduce o Toyota Yaris sau un Range Rover sau cine ştie câte imobiliare sunt înscrise pe numele lui(nu mă gândesc la nimeni specific), dar asta e ca şi vorba aia care vin americanii în România şi îi aud “nu ştiu cum e la voi, dar la noi…” Ce să vină ăla să îmi vorbească mie de credinţă când nu are el nici o problemă cu banii sau cu ce se va întâmpla pe ziua de mâine.
Vreau să cred că totul va fi bine şi sunt sigur că va fi bine, dar îmi aduc aminte de rugăciunea mea “Doamne fă-mă un bun administrator ai banilor mei, ba mai mult, tu să fii contabilul meu” iar oamenii care lucrează cu bani sau au firme cunosc ce înseamnă să ai încredere în contabilul tău. Dar până am ajuns acasă m-a copleşit un sentiment în care pot fi mulţumitor Domnului pentru casa înspre care mă îndrept, pentru mâncarea caldă care mă aşteaptă pe masă şi caloriferul dat pe maxim să îmi încălzească camera. Nu am nici o altă problemă de care să îmi bat capul pentru a putea trăi a doua zi, de toate astea El se îngrijeşte pentru mine.
Aşa că vă provoc pe cei care aveţi probleme financiare, oricât aveaţi, mulţumiţi lui Dumnezeu pentru ce aveţi şi vi se pare normal şi lăsaţi-L pe El să vă fie contabilul de încredere, să vă dea atâţia bani de câţi aveţi nevoie şi nici un ban mai mult sau mai puţin.
Orice român poate declara că cel mai mare dramaturg şi comedian al teatrului românesc este nimeni altul decât I.L. Caragiale. Orice om poate declara că Shakespeare este unul dintre cei mai mari dramaturg al lumii. Dar e clar că toţi putem declara că Dumnezeu este unul dintre cei mai mari comediant. Nu doar că privim în Biblie şi ce făcea El în vechime cu oamenii Lui(ar trebui acum să vă zic câteva modele, dar sincer nu îmi vine nici un exemplu) dar cu siguranţă putem privi simţul umorului pe care îl are în viaţa noastră de fiecare dată când noi spunem “nu mai pot”.
De exemplu îmi aduc aminte de momentele când trebuia să dau cei 10% la biserică şi nu îi dădeam pentru că găseam eu altceva mai important de făcut şi mă scuzam înaintea Lui arătându-i aceea problemă financiară care trebuie rezolvată. Mă crezi că El oricum şi-a luat partea Lui? Daaaaa….d-le cum poate să facă aşa ceva? Simplu, oricum sunt banii Lui, oricum tot ce ai e a Lui, tu eşti un “simplu angajat” sau să zic mai frumos, “planner” sau “administrator” pentru ceea ce ai primit în responsabilitatea ta pentru astea câteva zile pe pământ. Uite aşa că El oricum în bucuria Lui şi zâmbetul Lui aşteaptă ca tu să i le dai. Dacă nu, te învaţă să ţi se ia decât să dai.
Un alt exemplu e chestia aia cu credinţa! Vaiiii….acolo recunosc că de multe ori simt că “nu mai pot”, că vreau să iau lucrurile eu în mâinile mele şi să deschid uşa, să intru cu forţă, să arunc cărţile pe masă, să îmi deschid gura şi să rezolv eu problema. Dar până la urmă te afunzi mai rău în mare dacă nu ai credinţa să calci pe valuri, nu? Uite că aşa învăţăm să avem în totalite încredere în El. Şi El ce face? Stă, se uită de sus la tine, cum te zbaţi în propriul noroi în loc să îţi întinzi mâna şi să îl laşi să te scoată. Parcă îl şi văd cum zice “ce poate să îţi fie aşa de greu să îţi întinzi mâna şi să mă laşi pe mine să fa toată treaba. Dar dacă ţie îţi convine să te zbaţi. Poftim, eşti invitatul meu!”. El ne învaţă prin “glumele” care le lasă în viaţa noastră să înţelegem importanţa credinţei.
Aceste ar fi 2 din comediile lui Dumnezeu în viaţa noastră. Vrea să ne “satirizeze” pe noi ca să putem vedea Gloria Lui prin “comediile” zilnice pe care le întâmpinăm în viaţa noastră. Dar e ciudat până la urmă acest umor al lui Dumnezeu. Şi când vom fi destul de înţelepţi până îl vom înţelege şi accepta?
