TineriBETANIA

O putem numi tapiserie a framantarilor, simfonie a emotiilor sau orchestrare a extremelor, de la rasarit pana la apus.

Dar indiferent cum am numi-o, totul este real. Max Lucado o numeste ziua in care Isus Se confrunta cu un stres mai mare decat in orice alta zi din viata Lui, cu exceptia celei in care a fost rastignit. Pe parcursul intregii zile, El are motive sa planga… sa fuga… sa strige… sa blesteme… sa laude… sa Se indoiasca. In doar cateva clipe, viata Lui a fost intoarsa pe dos.

Vine instiintarea de la fisc. Suna medicul. Iti sunt expediate actele de divort. Portofelul e gol. Viata candva atat de calma devine de-a dreptul furtunoasa! Esti cotropit de grindina solicitarilor.
De te-ai intrebat vreodata daca Dumnezeu poate sa inteleaga din cer ce ti se intampla tie aici, pe pamant, atunci citeste si reciteste ce are de spus autorul despre aceasta zi extrem de tensionata din viata lui Cristos.
Este singura zi, in afara de ziua rastignirii, pe care o consemneaza toate cele patru Evanghelii. Lucado imbina relatarile lor intr-un mod foarte convingator, pentru ca tu sa poti fi sigur ca Dumnezeu stie ce simti.
Si sa nu te indoiesti ca in oricare dintre furtunile vietii exista un loc linistit – un loc in care poti ramane in picioare cand lumea din jurul tau se clatina in bataia vantului. Este calmul din mijlocul furtunii.

Max Lucado este autorul a peste 50 de carti, publicate in peste 28 de milioane de exemplare. Revista Christianity Today l-a numit „Pastorul Americii”, iar in 2005, revista Reader’s Digest l-a prezentat drept „Cel mai bun predicator din America”. El participa la diverse emisiuni de televiziune, iar cartile sale se afla cu regularitate pe lista de bestselleruri a ziarului New York Times.
Max este casatorit cu Denalyn si au impreuna trei fiice: Jenna, Andrea si Sara.

Preţ: 25 de lei

Divina iubire se înscrie în rândul cărţilor care încearcă să descrie creaţia. Autorul, Gene Edwards spune că întreaga lume, cu părţile ei văzute şi nevăzute, sunt create de Dumnezeu dintr-un singur motiv: dragostea. O divină, şi aş spune eu, ciudată nevoie se naşte în Dumnezeu: aceea de a fi iubit, de a impărtăşi cu cineva acelaşi fel de iubire. Aşa începe procesul creatiei. Începe cu crearea spaţiului, timpului, lumii nevăzute şi văzute şi sfârşeşte cu Eva.

Cartea prezintă de asemenea şi acel moment dureros în care omul, cel creat pentru a iubi şi a fi iubit cade. Si de atunci începe lungul proces prin care Dumnezeu îşi formează Mireasa.

Scriitorul se opreşte asupra prezenţei lui Hristos pe pământ, culminând cu răstignirea Sa. Aceasta ne este prezentată ca cel mai frumos gest făcut din dragoste, momentul în care Hristos prin sângele său, prin sacrificiu îşi câştigă Mireasa, acea Făptură care în sfârşit îl va iubi, care îi va răspunde la fel.

Am crezut că va fi o carte dulceagă. Ca un sirop nediluat. Din contră. Dupa ce termini cele aproximativ 120 de pagini, o dragoste ciudată te cuprinde, dorinţa de a te dărui Cuiva, dorul după Cineva, Ceva necunoscut. Te cuprinde tristeţea că faci parte din tagma oamenilor, cei care confundă dragostea cu datoria, cu dărnicia, cu reverenţa. Doar că, din păcate aşa ştim să iubim. Şi de multe ori, întrebarea cum să-l iubim pe Dumnezeu, rămâne fără răspuns, îngropată în muntele de rutină zilnică. Sperăm şi nădăjduim în acea zi, în care să ştim să iubim Dumnezeieşte.

Va las cu câteva pasaje din carte:

1. El era Dragoste.
O dragoste pasionantă, sentimentală, expresivă…
Şi în acest Dumnezeu, locuind de Unul singur, atât de singur, nu exista nici o imperfecţiune.
Exista însă un paradox: cu toate că era singur, El iubea. În cadrul triunităţii Dumnezeirii exista
o exprimare necontenită a dragostei, dar nu exista o pereche pentru manifestarea dragostei
Sale. O dragoste atât de vastă, atât de puternică, pulsa în acest Dumnezeu lipsit de bătrâneţe.
Totuşi, nu exista un „altul” faţă de care să-Şi manifeste dragostea.
Şi astfel captiv al acestui paradox, El locuia singur.
Până când…

2. Tânăra femeie, stând acum pe creasta înălţimii de smarald, se ridică în picioare şi un profund
sentiment al dragostei pentru Domnul se stârneşte înlăuntrul ei… căci tocmai a auzit strigătul
copleşitor al Duhului Sfânt cel viu ce sălăşluia în ea.
Şi Duhul acesta din ea a strigat:… „Vino!”
Şi, întocmai ca Eva cu mult timp înaintea ei, îşi ridică mâinile spre cer, îşi înalţă vocea,
crezând că perechea ei ar putea-o auzi… şi strigă:
„Vino, Doamne Isus! Vino!”
Chiar la uşă, pe tărâmul slavei, Cel ce iubise şi murise pentru ea… îi aude acum strigarea.
„În cele din urmă ea renunţă la lucrurile neînsemnate, la cunoştinţe, la slujbe, la jertfe. Se
reîntoarce la cea mai înaltă stare a universului.”
„Ea învaţă să Mă iubească”, şopteşte El.
Curând,
Da, cât de curând…
Foarte, foarte curând.