Sunt sigur că cu toţii îi cunoaştem pe cei care au fost Contrast şi cei care au revoluţionat muzica creştină. M-a pălit acuma o melancolie din trecut, de versurile simple şi piese curate. Pot spune că pe vremea aceea Contrast a fost şi încă este în inimile noastre o trupă simplă şi curată şi care a ştiut să spună lucrurilor pe nume şi vedeau tot timpu dincolo de cuvinte şi versuri.
admin on March 3rd 2010 in Media
Niciodată nu am crezut că eu, personal, pot fi misionară vreodată. Mereu am fost asemenea lui Moise. Când îmi vorbea Dumnezeu dădeam înapoi şi puneam la îndoială chemarea Lui peste viaţa mea. Mă credeam prea mică, prea timidă. Cum să vorbesc cu oameni pe care nu îi cunosc despre Dumnezeu!? Mai ales despre viaţa mea personală şi despre minunile pe care El le-a făcut???? Imposibil. Însă nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu. El nu foloseşte oameni perfecţi, ci din contră…
Cu frică am pornit pe acest drum necunoscut, pe atunci…”misiunea”. Cu cât petreceam mai mult timp în prezenţa Lui, ascultând vocea Lui (apropo: Dumnezeu chiar vorbeşte oamenilor, nu numai în vechime, ci şi în vremurile noastre. Trebuie doar să stai şi să asculţi), am început să simt tot mai mult dragostea Lui faţă de oameni, să simt durerea pe care o simte El pentru noi atunci când îi întoarcem spatele, pur şi simplu să îi simt inima. E aşa de fain. Poate unora dintre voi vi se pare că vorbesc în termeni SF, însă tot ce scriu, ce împărtăşesc cu voi, e din experienţa mea personală. Dumnezeu e viu, e real!
Am avut oportunitatea de a merge în mai multe misiuni şi am putut experimenta diferenţele culturale, religioase, diferenţa dintre oameni şi nevoile lor.
Oriunde am mers, oamenii erau sătui de religiozitate, de vorbe fără fapte, de oameni care au venit la ei şi vroiau să îi convertească la religia lor. Le-am spus şi lor şi vă spun şi vouă: Continue Reading »
robi on March 1st 2010 in Proiect social, Tineret
Ce s-ar întâmpla dacă am avea o viziune unii pentru alţii, dacă am putea vedea în noi, în familiile noastre, în prietenii noştrii, în relaţiile noastre gloria pierdută? Ce efect ar avea asupra părinţilor, fraţilor, surorilor, prietenilor, prietenelor tale dacă şi-ar da seama că eşti preocupat de posibilitatea de a-i restaura gloria, de ceea ce ar putea deveni el sau ea – nu plin de succes, talentat, arătos sau bogat, ci amabil, puternic şi sigur de sine, cu adevărat viu.
Un lucru care mi-a atras atenţia în cartea “Cultivă-ţi viziunea” de Andy Stanley. Stăteam şi mă gândeam câtă dreptate pot să îi dau. E simplu şi la obiect. Cum ar fi dacă privindu-l pe cel cu care vorbesc să văd potenţialul din el şi să mă raportez la el prin potenţialul pe care îl are. Respect? Da. Încredere? Da. Dragoste? Da. Prietenie? Da. Încurajare? Da. Altfel ar fi lucrurile printre noi, nu?
Mi-ar plăcea să încercăm de acum înainte să îi privim pe cei din jurul nostru în felul acesta. Desigur, e şi el/ea om şi greşeşte, dar dincolo de om, e fiul/fiica unui Rege. Dumnezeu are un plan măreţ cu fiecare!
admin on February 24th 2010 in Gânduri
Asculta mai multe audio Muzica
Aş vrea să număr clipele, dar timpul trece-n grabă
Minute ce-au trecut, le-am irosit
Am spus că sunt al Lui Hristos, dar Domnul înc-aşteaptă
Să fiu al Lui cu totul dăruit
Şi câte, Doamne, nu Ţi-am spus
Şi câte nu Ţi-am promis Continue Reading »
robi on February 24th 2010 in Media
Mi-am deschis inima şi urechea către Dumnezeu. Am intrat cu paşi marunţi în prezenţa Lui, ştiind că sfinţenia Lui m-ar arde de m-ar atinge. Urma să am parte de una din întrebările acelea, ştiţi voi, care ni Le adresează mereu personal. Prea multe nu am ştiut să spun, ştiţi şi voi că Dumnezeu copleşeşte adesea cu prezenţa Lui, dar nici nu a fost nevoie să spun ceva pentru că după preţ de câteva clipe, era chiar langa mine. Ce bine!
“- Mă iubeşti?”, surprins am rămas şi eu, ce intrebare ! Dar am răspuns, in ciuda uimirii, nu am ezitat să îi răspund cu agitaţia unui copil mic. “Ştii că Te iubesc! Aşa de mult…. încât aş muri pentru Tine!” Aşteptam să văd un zâmbet, sau ochii plini de încântare dar, a urmat o clipă de tăcere… Apoi, din nou: “- Nu, nu! Spune-mi, mă iubeşti ?
Am dat să răspund din nou cu texte deja prea des rostite dar m-am oprit. Am zărit o lacrimă în ochii Lui «Dar Doamne… « şi cuvintele mi-au îngheţat pe buze. Era unul din momentele în care prezenţa smerită a lui Isus te face să te simţi aşa de mic, ruşinat de aroganţa ta. Mă asteptam să plece, să mă lase cu «dragostea mea», a stat un pic şi apoi a început: Continue Reading »
admin on February 24th 2010 in Gânduri
Un film inspirat din viaţa reală. Un film motivaţional. Un film care ne arată ce înseamnă să fii un lider, ce înseamnă să crezi şi să ai speranţă. Un film despre caracter şi dezvoltare personală. Un film de 5 stele. Acesta e filmul Invictus.
Înainte să mă uit la film, am citit câte ceva despre el pe internet. Curiozitatea m-a îndemnat să îl văd. După ce l-am văzut, am continuat cercetările pe internet. Dar acum diferit.
Bazat pe romanul “The human factor: Nelson Mandela and the game that changed the world” al autorului John Carlin, filmul “Invictus” relatează povestea reală a modului în care preşedintele de culoare Nelson Mandela şi-a unit forţele cu Francois Pienaar, căpitanul echipei de rugby a Africii de Sud, cu scopul de a-i unifica pe locuitorii ţării sale. După ce a fost eliberat din închisoare după 27 de ani de detenţie şi a fost ales primul om în stat, Nelson Mandela a înţeles că ţara a rămas divizată din punct de vedere economic şi rasial chiar şi după eradicarea politicii de apartheid şi a decis să se folosească de campionatul mondial de rugby găzduit de Africa de Sud în anul 1995 pentru a-i aduce laolaltă pe albi şi negri prin limbajul universal al sportului. După decade de violenţă şi lipsă de încredere, albii şi negrii din Africa de Sud au vibrat împreună în tribune sau în faţa televizoarelor văzând cum echipa lor naţională de rugby ajunge în finală. (Sursa Bisericata.com)
O săptămână de închinare la Centrul Creştin Betania în fiecare zi de luni până vineri(15 februarie 2010-19 februarie 2010) de la ora 15:00 până la ora 21:00.
Eşti aşteptat să cunoşti închinarea dincolo de muzică şi versuri.
Fearless Intro: Why Are You Afraid? from UpWords Ministries on Vimeo.
Vorbim despre acest Max Lucado care a scris renumitele cărţi precum “3:16 Numerele Speranţei”, “Veniţi cei însetaţi“, “Vindecare de o viaţă banală“, “Nu-i de mirare că-I numit Mântuitorul“, “Asemenea lui Isus“, “Calmul din mijlocul furtunii” şi care acum are un cuvânt despre de ce ne este frică, de ce să ne fie frică.
admin on February 10th 2010 in Media
Recunosc că din prima clipă când am văzut trailerul am fost curios de acest film, mai curios decât de marele film “Avatar”, deci şi prin urmare, am văzut “The Book of Eli” dar nu am văzut “Avatar” (până la urmă e vorba de gusturi). Dacă eşti un fan al sf-urilor, amestecat cu un fel de MadMax şi puţin Matrix şi să aibă o linie interesantă pe care merge filmul, atunci îţi recomand acest film. Poate că are nişte idei care nu îţi vor conveni: gaura neagră, soarele care cade pe pământ, lupătorul singuratic şi orb care păzeşte singura carte. Există bătăi, există o fată frumoasă, există un fel de Mickey Rourke ca într-unul din videoclipul lui Enrique Iglesias-Hero.
Îmi place ideea că această Carte Sfântă trebuie protejată, îmi place finalul filmului: Cartea e dată mai departe. În special mi-a atras atenţia când a zis că “Oamenii aveau mai mult decât le trebuia. Nu aveau idee ce era preţios sau nu. Aruncau lucruri pentru care oamenii s-ar omorî între ei acum.” Dacă mă gândesc acum, Continue Reading »
admin on February 10th 2010 in Media
Acest post nu e un atac asupra nici unei biserici, nici unei programe, nici unei tradiţii.
Având câteodată urechile aţintite la ce se întâmplă în jurul meu ajung să aud până şi ştirile de la radio când sunt în bucătărie. Trec cu auzul peste ştirile care mă informează că la biserica cutare se face evanghelizare.
Până aici totul nou şi curat, dar eu unul nu pot înţelege de ce aceste evanghelizări se fac în biserici? De ce să nu se facă în casele de cultură sau în alte săli neutre? Adică, pur şi simplu, omului „bolnav” care are nevoie de vindecarea divină să îi fie un lucru familiar. Dacă mă pun în pielea acelui om de lângă radio care aude ştirea despre evanghelizare într-o biserică, nu văd prea multe şanse să vină la evanghelizare.
De ce?
Stau să mă gândesc şi văd tot mai mult că nu mai este loc de evanghelizările în masă, de evanghelizările în stadion. Lucrurile se schimbă şi oamenii se schimbă. Acum evanghelizarea la care trebuie să mă gândesc este om la om, persoană cu persoană. Să nu merg eu la el şi să-l sufoc cu toată teoria biblică. Evanghelizarea în ziua de azi e modelul pe care tu îl arăţi, e caracterul pe care tu îl ai şi atitudinea cu care vii înaintea lor. Astfel, se va întâmpla ca să vină el la tine şi să te întrebe.
Atitudinea şi caracterul tău sunt instrumentele tale de evanghelizare. Ce alegi să faci cu ele?
Casting Crowns – Slow Fade (official video) from Casting Crowns on Vimeo.
admin on February 9th 2010 in Gânduri
Cei care au revoluţionat muzica creştină. Cei care i-au mişcat inima lui Bon Jovi. Cei care după 20 de ani de muzică încă sunt simplii închinători. Piesele lor sunt cântate de la Hillsong United până la o singură persoană într-o cameră în timpul de părtăşie. Prin muzica lor, prin versurile lor, prin atitudinea lor şi trăirea lor, cei de la Delirious? au fost, sunt şi vor fi un model de închinător, de slujitor, de levit, de om simplu în prezenţa lui Dumnezeu.
Dar din păcate nu îi mai puteţi vedea live în concerte pentru că trupa s-a desfiinţat. După mii de ore de concerte, milioane de kilometrii de turnee, sute de ore de somn în busuri, avioane şi hoteluri s-au decis că e momentul să lase drumul şi cale liberă generaţiei următoare.
Vă mulţumim Delirious pentru că v-aţi lăsat inima în totala prezenţă al lui Dumnezeu.
admin on February 5th 2010 in Media
