SUPERSTIŢIE, superstiţii, s.f. – Prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămăşiţe ale animismului şi ale magiei; p. ext. practică superstiţioasă. – Din fr. superstition, lat. superstitio.

E dimineață. Mă trezesc. Mă frec la ochi, încerc sa îmi revin și încep să mă îmbrac. Am grijă să nu îmi iau hainele pe dos și să nu îmi iau papucii invers. Mă deplasez agale spre oglindă și singurul lucru la care mă gândesc este ca nu cumva să o sparg. Mă uit în oglindă și observ că îmi cade o geană. O iau repede și o arunc peste umăr. Iau pieptănul și îl dau de două ori prin păr. Se rupe un dinte. Nu e de bine. Ca să mă liniștesc, consult horoscopul de la pagina 6, imediat după „fata de la pagina 5”. Nu găsesc nimic ce să îmi prezică o zi nefastă.

Las ziarul și mă îndrept spre bucătărie, apoi pun laptele la fiert. Stau lângă el ca nu cumva să dea în clocot și să se verse. Mă mănâncă palma dreaptă. Știam eu că am de plătit utilitățile! Pun masa. Mă mănâncă nasul. Mă panichez și din greșeală dau cu solnița pe jos. Toată sarea s-a împăștiat. Dau cu piper peste umăr. Grăbit, sting focul de la aragaz. Renunț la micul-dejun. Vreau doar să ies din casă să merg la servici!

Mă încalț din nou cu grijă ața încât să nu iau pantofii invers și mă îmbrac cu ceva albastru. Dau să ies din casă. Am grijă să pășesc afară cu piciorul drept.

Pe drum văd o scară. O ocolesc! Îmi taie calea o pisică neagră. Fac trei pași în spate. Trece pe lângă mine un cortegiu funerar. Îmi pun mâinile la ochi și cânt un cântec vesel. Încerc să ignor. Vreau să mă întorc din drum, dar nu pot.

Într-un final, ajung la birou. Mă închid înăuntru, mă așez pe scaun și pun capul pe birou. Încerc să îmi trag sufletul. După câteva momente, intră pe ușă adjunctul-șef.

 – Ce faci aici? Unde trebuia să fii? Ai întârziat! Ești concediat!

 – …E …Eu? D… d …dar ce-am făcut, șefu’?

 – Trebuia să fii la înmormântare la domn’ director. A trecut cortegiul funerar pe lângă tine și nu ai avut nici cel mai mic respect. Ți-ai pus mâinile la ochi și cântai: „Ce bine-mi pare c-ai luat țeapă!”

Când nu-l ai pe Dumnezeu, e ușor să cazi pradă superstițiilor. Când refuzi să te încrezi în Creator, cauți sprijin în lucrurile care te înconjoară că te vor feri de rele și îți vor aduce bunăstare – un lucru moștenit din moși-strămoși, dus mai departe, cu hărnicie, de către generațiile următoare.

Există ceva ce îți ia liniștea? Este ceva ce îți răpește pacea?

P.S.: Orice asemănare cu vreo faptă sau vreun personaj este pur întâmplătoare.

Sursa foto: aici

Comments

comments