Cu toții ne confruntăm cu ea. Toți ne propunem să scăpăm de ea în momentele când spunem „de luni o să…”. Cu toții o conștientizăm și alegem de prea multe ori, din grabă, să n-o confruntăm. Este vorba de superficialitate. Dicționarul definește omul superficial astfel: cel ce privește și tratează lucrurile cu ușurință; lipsit de adâncime; neesențial.

Nu vreau s-o personificăm, ca să nu-i dăm valoare mai multă decât are, superficialitatea este de cele mai multe ori o atitudine, o alegere. Sunt oameni care spun: „așa sunt eu, n-am ce face!” și nu numai față de acest lucru, ci și față de altele.

Mă gândesc că a trata lucrurile superficial în relații, de exemplu, înseamnă să nu te pui în locul aproapelui tău înainte de a emite judecăți asupra lui. Sau superficialitatea la locul de muncă poate însemna să nu vezi contribuția ta „de suprafață”, dar te aștepți la un salar „profund”. Sau la şcoală când te mulţumeşti cu temele copiate în pauză în loc să dai tot ce ai mai bun, fiind astfel un exemplu pentru colegii tăi.

În general, tratăm lucrurile superficial atunci când ne supraevaluăm calitățile şi ne subapreciem limitele. Fără să fac pe cineva superficial, vă provoc la o „scanare interioară”.

Superficialitatea în Scriptură

Avem ca exemplu chiar personaje din Biblie care au tratat la un moment dat superficial lucrurile. L-aș menționa primul chiar pe Avraam. N-a avut Ismael nicio vină că tatăl lui s-a gândit la un moment dat că poate asta-i voia Domnului!

Oare câte din deciziile noastre ajungem să le luăm astfel: „Domnul mi-a spus…”? Și sub această declarație ascundem, de multe ori, multă superficialitate. Mai sunt mulți, dar l-aș mai menționa doar pe Esau. De câtă superficialitate poți fi caracterizat să tratezi cu ușurință un lucru pe care se punea mare valoare în vremea aceea?! Să renunți la beneficii pe viață în schimbul unei ciorbe. Dar să nu-l judecăm prea aspru înainte de a ne aduce aminte de câte ori am început cura de slăbire și am spus că nu mai mâncăm după ora 6, și… a venit ora 7 cu tot cu pofta de mâncare!

Ce-i de făcut?

  1. În primul rând, recunoaște că este o atitudine, o alegere, nu o stare înnăscută. Dacă ești mai ușor predispus la asta atunci va trebui să lupți mai mult, mai focalizat și mai disciplinat. De obicei superficialitatea vine pe fondul defocalizării și deconectării. Rămâi conectat la misiune.
  2. În al doilea rând, lasă-l pe Duhul Sfânt să producă în tine roada credincioșiei. Oare cum ar arăta viața noastră dacă Dumnezeu ar fi superficial pentru o zi?! Dar El rămâne credincios!
  3. Și în al treilea rând, dezvoltă o perspectivă corectă a lucrurilor. De multe ori alegem superficialitatea pentru că ne uităm în jur și vedem că parcă celor care fentează, ocolesc legea, caută tot felul de tertipuri dubioase pentru a-și îndeplini scopurile, le merge bine și sunt fericiți și începem să credem că mai bine trăim viața cu Domnul așa la suprafață, că „a fi cumva…”.

Cristos merită toată atenția noastră, cei din jur au nevoie de mărturia noastră prin vorbe și purtare.

Sursa foto: aici

Comments

comments