„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi  Lui.”

 

Un subiect inepuizabil, Naşterea lui Isus. Sunt multe lecţii care pot fi invăţate de pe urma relatărilor biblice asupra naşterii Domnului Isus. Dintre toate acestea, aş dori să subliniez una singură. Ca oameni, suntem caracterizaţi fără doar şi poate ca fiind oameni delasători. Nu ar fi nici o supriză pentru niciunul dintre noi să recunoaştem că da, sărbatoarea naşterii Mântuitorului a trecut pe langă noi fără ca noi să fim pregătiţi. Chiar şi-aşa menirea unui credincios este aceea de-a răscumpara vremea. Din acest motiv, un gând, o idee importantă cu care vreau să rămân de pe urma acestor zile de sărbătoare o regăsesc în versetul citat mai sus.

Nu cred ca aceste cuvinte n-au fost alese cu grijă şi nu cred că aceste cuvinte nu sunt nimic altceva decât un imn ceresc repetativ în majoritatea colindelor, un refren plictisitor. Cred că ele reprezintă ceva mult mai mult. Dacă ne uităm la ordinea în care îngerii rostesc aceste cuvinte vom vedea un principiu de netăgăduit. În mod natural, în ceea ce-i priveşte pe ei, slujitori ai Celui Preaînalt, ei pun pe Dumnezeu pe primul loc, chiar dacă vestea era o veste adresată muritorilor.

Întotdeauna, indiferent de context, Dumnezeu trebuie să fie primul. Evanghelia aşa cum o citim, pune de fiecare dată slava lui Dumnezeu pe primul loc şi mântuirea omului pe al doilea. Îngerii au cântat: ” Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui“, au arătat atât slava lui Dumnezeu cât şi mântuirea omenirii, iar în felul acesta îngerii, au arătat ordinea adecvată a acestor lucruri.

La fel, Domnul Isus, ne-a învăţat să ne rugăm folosind acelaşi principiu:  „Când vă rugaţi, să ziceţi: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ...”. Înainte de-a fi permisă vreo cerere, Numele lui Dumnezeu trebuie sfinţit.

Slava lui Dumnezeu este şi trebuie să ramână întotdeauna adevăratul punct de plecare al credinciosului. Orice începe în altă parte, oricare ar fi acest lucru, cu siguranţă nu aparţine creştinismului nou-testamental. Slava lui Dumnezeu mai presus de orice, este gândul şi mesajul pe care nu vreau să-l ratez la finalul acestor zile de sărbătoare.

Sursa foto: aici

Comments

comments