An de an, cu dibăcie, talent și perseverență, facem din sărbători o expunere e kitsch-ului, a prostului gust și supra-tehnologizării. Ne împodobim brazii, casele, mașinile în mii de culori stridente, ducând kitsch -ul la un nivel superior. La nivel vizual și auditiv se duc lupte crâncene, iar creierul cu greu mai face față încercând să găsească o clipă de liniște și de pace. Orașul urlă și freamătă în ritm alert, în goana nebună de a avea Sărbători Fericite. Oamenii calcă peste tot ce este uman doar pentru a avea parte de bucuria sărbătorii. ÎN FINAL, an de an, acești oameni ajung în a rămâne dezamăgiți pentru că nu au găsit ceea ce căutau.

Simplitatea omului de la țară se răsfrânge în modul în care acesta se raportează la sărbătoare. Acesta înțelege de la bun început că toată agitația, nervii, alergarea după sărbătoarea perfectă îi poate periclita însăși bucuria ei. Omul de la țară este oricând gata să îți deschidă o ușă, să te primească în casă, doar pentru că l-ai colindat; e oricând gata să îți cedeze un scaun la spectacolul de colinde de la Căminul Cultural; e pregătit să stea în picioare, în înghesuială și două ore pentru a asculta colinde cântate cu inima; este gata să dea din puținul lui pentru ca tu să nu duci lipsă; el nu pune prioritate pe modul în care își împodobește casa, găsind frumusețe inclusiv într-un metru de beteală și un glob păstrate de anul trecut; e pregătit să treacă peste barierele religioase și să se poată bucura de sărbători împreuna cu semenii lui. Doar într-o astfel de comunitate vei vedea un preot ortodox dând mâna și îmbrățișând un pastor penticostal sau baptist.

Vă întrebați care este spiritul Crăciunului, al acestei sărbători? Ei bine, acesta este!

P.S. Multumesc minunaților oameni din satul Micherechi (Mehkerek – Ungaria) pentru inspirație.

Sursa foto: aici

Comments

comments