Cum ar spune englezul, “All good things must come to an end.” Sau, și ce-i bun are un final.

Au fost trei ani frumoși, trei ani în care am scris și am crescut. În care am împărtășit cu voi părți micuțe din viața mea, experiențe, gânduri și idei. Chiar și în zilele în care nu primeam niciun feedback despre scrisul meu, blogul tinerilor a fost o portiță excelentă pentru creșterea mea ca om.

La finalul celor trei ani, nu am decât cuvinte de recunoștință pentru cei care m-ați citit, pentru cei care ați dat click, și pentru cei care mi-au scris o critică sau vorbă bună. Dar, pentru că a venit momentul să merg mai departe, am vrut articolul acesta să-mi rămână drept piatră de aducere aminte. Un punct în timp la care să mă pot întoarce și să spun: „Până aici, Domnul mi-a ajutat.”

Și chiar mi-a ajutat! Numai prin harul Lui și datorită bunătății Lui nemărginite am parcurs acești ultimi trei ani. Mulțumesc, Tata! Mulțumesc pentru fiecare inspirație și idee pe care mi-a pus-o în minte.

Vă las cu un gând. Ba nu, cu o recomandare, așa cum v-am obișnuit. Găsiți-vă „portița”, oricare ar fi ea, și nu lăsați zilele, săptămânile, anii, să treacă prin voi. Creșteți. Din toate punctele de vedere, nu doar fizic. Îmbogățiți-vă. Faceți lumea mai bună în colțul în care v-a pus Dumnezeu. Fiți oameni de calitate în orice faceți.

Vă salut!

Credit foto: Sunyu on Unsplash

Comments

comments