Joacă pe rotocolul pământului, copile, 

Evantai ținând continente!
Aproape de inima Lui, forțe latente
Nevăzut se vor țese, necuprinse de zile,
Izvor în pustie va rosti pentru tine.
Nu te teme de lupte, blestemate cadențe,
E rost de victorii pentru brațe fragile!

Nu-i veșnică noaptea când cu mâinile goale
Aduni dintre flăcări filele Cărții,
O citești pe-ndelete și cu voce tare,
Mulțimi se ciorchină ascultând cu mirare
Intonarea Luminii, obol Frumuseții.

Bucură-te, tu, când saltă de viață
Oase uscate, când bat pomii din palme!
Galeș Porumbel răscolește stânci, se înalță,
Dovedind în plisc inel de logodnă,
Atrăgând tornadă inimi spre culme.
Neasemuit e Iubitul, ia-L de braț și învață!

 

P.S. : Mulțumesc, mami, pentru această frumoasă poezie. Fie ca Dumnezeu să ne ridice pe fiecare la nivelul potențialului pe care l-a așezat în noi. 🙂

Comments

comments