Anaïs Nin spunea că nu vedem lumea așa cum este, ci așa cum suntem. Astfel, ceea ce devenim este definitoriu pentru felul în care înțelegem viața și felul în care ne raportăm la oamenii care ne înconjoară.

Nu este nevoie de o cercetare foarte atentă pentru a observa că am devenit o societate profund orientată spre consum. Cred, totuși, că nu consumul în sine este problema, ci faptul că, în loc să consumăm pentru a trăi, am ajuns să trăim pentru a consuma. Astfel, am ajuns să fim definiți de ceea ce avem.

Reclamele marilor branduri ne încurajează în acest sens, încercând să ne inducă ideea (falsă) că lucrurile ne vor face fericiți. La scurt timp de la achiziția unui produs, ne dăm seama că nu ne face cu nimic mai buni, mai valoroși ori mai împliniți.

Și totuși, viața prea multor oameni din zilele noastre este doar o alergare după lurcuri fără preț. Dar cum am putea ieși din această cursă care se dovedește a fi cel mai adesea fără sens ori destinație?

Răspunsurile la această întrebare sunt multiple. Cred că una dintre soluții ar fi schimbarea de macaz de la o gândire de consumator la o mentalitate de investitor. Adevărul e că, indiferent de cât de mult am avea, niciodată nu va fi suficient. De aceea, trebuie să învățăm să dăruim din puținul nostru.

Astăzi, sunt mulți oameni care ajung să fie dezamăgiți de viață, dar nu din cauza unor tragedii, ci pentru că au trăit prea mult timp în mod egoist, concentrându-se doar asupra propriei lor bunăstări. Cred că atunci când îndrăznim să privim în jur, să vedem dincolo de nevoile și dorințele noastre, descoperim o lume frumoasă și oameni care merită investiția noastră. Prin trecerea de la eu la noi începem să înțelegem sensul vieții și valoarea comunității.

Investiția aceasta poate fi pe toate planurile și la toate nivelele. Haideți să investim în Împărăția lui Dumnezeu, să Îi dăruim Lui ceea ce I se cuvine din timpul nostru și din resursele noastre, crezând că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută! (Evrei 11:6B)

Haideți să investim în oameni. Sebastian Văduva spunea la un moment dat că există trei tipuri de oameni: cei care merg în fața noastră – mentorii, cei care merg la pas cu noi – prietenii – și cei care merg în urma noastră – învățăceii. Haideți să ne dăm tot interesul pentru a crea relații sănătoase cu toți cei ce ne înconjoară, învățând de la cei ce merg înaintea noastră, încurajându-i pe cei care merg în drept cu noi și sprijinindu-i pe cei care merg în urma noastră.

Nu în ultimul rând, haideți să investim în vise pe termen lung. Știu că trăim în secolul vitezei, în care este mai bine ca totul să se întâmple repede sau deloc, dar să nu uităm că este nevoie de 10 000 de ore de exercițiu pentru a deveni expert în orice domeniu. E adevărat, unele miracole se întâmplă peste noapte, dar cele mai frumoase miracole, precum cel al devenirii, necesită timp.

În concluzie, încurajarea mea pentru noi toți în anul care urmează este să consumăm cu măsură, să iubim oamenii, nu lucrurile și să investim înțelept resursele pe care le avem! 🙂

Comments

comments