Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. Geneza 2:7

S-ar putea ca cel mai trainic lucru fizic să fie tocmai țărâna care suntem.

Dar nu suflarea în sine este cea care ne dă valoare; nici pe departe. Țărâna este lipsită de valoare, este doar un vas. Căci ce valoare are un vas, dacă nu prin conținutul lui?

Țărâna este vasul nostru, ținând suflarea noastră de viață, acest suflet viu.

Ce valoare are acest vas? Acest sac al ființei noastre? Sac de țărână am fi fără sufletul care ne dă valoare.

În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce. Geneza 3:19

Goana după vânt este obsesia zilelor noastre. Țărâna noastră este mânată ici și colo de plăceri, dorințe. Dar cu ce folos? De ce hrănim țărâna cu țărână?

Țărâna ne e vasul, sufletul ne e speranța. Căci deși vasul nostru nu va mai fi într-o zi, sufletul nostru va dăinui dacă nu îl imbibăm în inutilul vieții acesteia. Căci cum am putea să ne luăm zborul dacă suntem adânc înrădăcinați în țărâna acestui trup ?

Un sac de țărână, țin strâns, la piept. Căci adesea e mai comfortabil să ții strâns ceea ce cunoști, dar cum ai putea să apuci brațele Sale dacă mâinile-ți sunt încleștate în jurul propriei slăbiciuni ? 

Comments

comments