Cineva ajuns la capătul vieții a spus următorul lucru: Mi-am trăit viața, iar acum, la sfârșitul ei, imi dau seama că ar fi trebuit să iubesc mai mult decât să caut să am dreptate.

A avea dreptate îți dă un sentiment de siguranță (falsă siguranță), aceea de a ieși mereu la suprafață. Tu să conduci discuțiile, tu să ai informațiile, tu să fi cel mai bun, toate sunt datorită ție, dacă n-ai fi tu lumea n-ar exista. Totul în contrast cu să iubești: să iubești când alții te urăsc, să iubești când alții te vorbesc de rău, să te smerești, să taci inaintea celui care încearcă să te domine, să taci cu dreptatea în buzunar.

Pentru cel smerit, întotdeauna se va găsi o cale de ieșire, însă cel mândru, cel stăpân pe sine nu va vedea niciodată altă cale decăt cea făcută de el.

Trebuie să înțelegem că mai presus de înțelegerea noastră, de dreptatea noastră există Cineva care are dreptatea absolută, Cineva Suveran care conduce toate lucrurile iar mie nu-mi rămâne altceva de făcut decât să fac ceea ce El mă îndeamnă să fac: SA IUBESC.

Să-L iubesc pe El și să-i iubesc pe cei din jur, nu să caut să-mi fac dreptate.

Sursa foto: aici

Comments

comments