Să facem linişte azi.

Să tăcem înaintea Celui ce susţine pământul. Măcar de data aceasta.

Și să nu fim ignoranți.

 

Dis‑de‑dimineață, conducătorii preoților au ținut imediat sfat împreună cu bătrânii, cărturarii și întreg Sinedriul. Apoi, după ce L‑au legat pe Isus, L‑au dus și L‑au dat pe mâna lui Pilat. Pilat L‑a întrebat:

– Ești Tu Împăratul iudeilor?

Isus, răspunzându‑i, a zis:

– Tu o spui!

Conducătorii preoților Îl acuzau de multe lucruri.

Pilat L‑a întrebat din nou:

– Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te acuză ei!

Dar Isus n‑a mai răspuns nimic, astfel că Pilat era uimit.

Pilat le elibera la fiecare sărbătoare un prizonier pe care‑l cereau ei. Era unul numit Barabba, închis împreună cu răsculații care săvârșiseră o crimă în timpul răscoalei. Mulțimea a venit și a început să‑i ceară lui Pilat să facă ceea ce făcea de obicei.

Pilat le‑a răspuns, zicând:

– Vreți să vi‑L eliberez pe Împăratul iudeilor?

Căci știa că din invidie Îl dăduseră conducătorii preoților pe mâna lui.

Însă conducătorii preoților au incitat mulțimea să ceară să le elibereze mai bine pe Barabba.

Pilat, răspunzând iarăși, le‑a zis:

– Și atunci ce doriți să fac cu Cel pe Care‑L numiți Împăratul iudeilor?

Ei au strigat din nou:

– Răstignește‑L!

Pilat i‑a întrebat:

– Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau și mai tare:

– Răstignește‑L!

Și astfel, Pilat, dorind să facă pe placul mulțimii, le‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască, L‑a dat să fie răstignit.

Soldații L‑au dus în palat, adică în pretoriu, L‑au îmbrăcat cu o mantie de purpură, au împletit o coroană de spini și I‑au așezat‑o pe cap. Și au început să‑L salute, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!” Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau și se puneau în genunchi, închinându‑I‑se. După ce și‑au bătut joc de El astfel, L‑au dezbrăcat de mantia de purpură, L‑au îmbrăcat cu hainele Lui și L‑au dus afară să‑L răstignească.

Au obligat un trecător, un om care venea de la câmp, și anume pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, să ducă crucea lui Isus. L‑au adus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă „Locul Craniului”. I‑au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l‑a luat.  După ce L‑au răstignit, și‑au împărțit hainele Lui între ei, aruncând sorții pentru ele, ca să știe ce să ia fiecare.

Era ceasul al treilea când L‑au răstignit.  Deasupra Lui era o inscripție pe care era scrisă acuzația: „Împăratul iudeilor”. Au răstignit împreună cu El doi răsculați, unul la dreapta și unul la stânga Lui. Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiți”. Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap și ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul și‑l reconstruiești în trei zile, salvează‑Te pe Tine Însuți și dă‑Te jos de pe cruce!”

Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii, Îl batjocoreau între ei, zicând: „Pe alții i‑a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! «Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!” Cei care erau răstigniți împreună cu El Îl insultau și ei.

Când a venit ceasul al șaselea, s‑a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?”, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?”

Unii dintre cei ce stăteau acolo L‑au auzit și au zis: „Iată că‑l strigă pe Ilie!”

Cineva a alergat și a umplut un burete cu oțet de vin, l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să‑l bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă vine Ilie să‑L dea jos!”

Dar Isus, strigând cu glas tare, Și‑a dat suflarea.

Atunci draperiaTemplului s‑a rupt în două, de sus până jos. Când centurionul care stătea în fața lui Isus a văzut că Și‑a dat suflarea astfel, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!”

Acolo erau și niște femei care priveau de departe. Printre ele erau și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel tânăr și a lui Iose, și Salome, care Îl urmaseră pe Isus și‑I slujiseră atunci când Se afla în Galileea. Și mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.

Când s‑a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat și să‑i ceară trupul lui Isus. Pilat a rămas uimit că murise deja și l‑a chemat pe centurion ca să‑l întrebe dacă murise demult. Aflând aceasta de la centurion, i‑a dăruit lui Iosif trupul. După ce a cumpărat o pânză de in, Iosif a dat jos trupul, L‑a înfășurat în pânza de in, L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă și a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde era pus.

(Evanghelia după Marcu, cap. 15)

 

Să nu repetăm istoria. Să nu-L răstignim din nou pe Isus Hristos.

 

sursa foto: aici

 

Comments

comments