„Domnul cunoaşte gândurile omului: ştie că sunt deşarte.“ [Psalmul 94:11]

Gândurile noastre sunt așa de mici, lipsite de strălucire, sortite eșecului. Totul e de o dimensiune așa de mică și de nesemnificativă încât ne simțim pierduți și fără țel într-o lume așa de mare și neînțeleasă.

Pierduți în valurile neștiinței, suntem speriați, înfricoșați de finititudinea lumii acesteia. Și în zarva acestei panici, ne lăsăm consumați de propriile dorințe și nefast. Energie, timp, resurse toate date în zadar.

Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea [Luca 15:13].

Risipitor am fost și risipitor voi fi în lumea această! Căci adesea am ales voia mea și dorințele mele, și nu pe El! Darurile din mine, talanții din mine, puși să-mi servească propria fire și dorințe, risipind potențial ce El l-a pus în mine.

Destinați lucrurilor mărețe, alegem vremelnicul în detrimentul veșnicului. Alegem și fugim doar înspre ceea ce vedem și înțeleg. Cum aș putea eu oare folosi daruri dumnezeiești pentru lucruri așa de omenești?

Risipitor am fost și risipitor voi fi dacă sunt departe de Dumnezeu! Pierdut în țări străine, departe de a împliniri menirea și potențialul pe care El l-a pus în mine, în tine, în noi!

„De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii! Ori de câte ori zic: «Mi se clatină piciorul!», bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna. Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.“ [Psalmul 94:17-19]

De ce ne-ar fi nouă oare frică? De oameni și de puterile lor? Există ceva în puterea oamenilor care să nu-i fie posibil și Lui? Există vreo fire sau dorință umană care să se opună lui Dumnezeu și planului său suveran? Nu! Bunătatea Sa, mângâierile Sale îți sunt putere pe al vieții drum, imbold ca să folosești potențialul pe care El l-a pus în tine. Vei da socoteală pentru neghina din viața ta și din deciziile tale, iar un talant irosit este precum un câmp care arde.

„Acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.“ [Luca 15:24]

Ascultarea de Dumnezeu este trecere de la moarte la viață, de la întuneric la lumină. Credința e cea care te va îndruma întru folosirea talanților tăi. Căci toți am fost originari fii risipitori, dar nu toți am sfârșit risipitori. Căci prin Dumnezeu găsești un scop, un mijloc și mai ales, o răsplată. Răsplata depinde de numărul talanților pe care i-ai adus? Vai de cei ce i-au risipit sau îngropat, și ferice de cel ce a ales viața și nu și-a risipit darul din partea Sa!

Comments

comments