„Ai chemat groaza din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul şi n-a rămas cu viaţă. Pe  cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!“ (Plângerile lui Ieremia 2:22)

Mă gândeam, oare care să fie „versetul de referinţă“ azi. Însă, indiferent cât de raţionali am fi unii dintre noi, dacă citim cu atenţie e imposibil să nu remarcăm suferinţa profundă emanată din primele capitole ale carţii Plângerile lui Ieremia. Toate detaliile menţionate descriu durere, o foarte mare durere, resimţită parcă inclusiv de către noi, cititorii: „O, voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!“ (Plângerile lui Ieremia 1:12).

Poporul iudeu suferea cumplit în urma distrugerii Ierusalimului, lucrul acesta venind ca o consecinţă a răzvratirii lor împotriva lui Dumnezeu: „Căci Domnul l-a smerit din pricina mulţimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului . . . Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui. Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie“ (Plângerile lui Ieremia 1:5, 18).

E o imagine care m-a făcut să meditez. Cu Dumnezeu trebuie să luăm lucrurile în serios, lucru care ni se confirmă şi în cartea Evrei 10:31: „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!“.

Aşadar „fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.“ (Evrei 10:19-22). Ce puternică motivaţie!

Având azi la citirea zilnică pasaje din ambele cărţi (Plângerilelui Ieremia şi Evrei), mesajul care reiese din ambele este, de altfel, un „laitmotiv“: suntem responsabili de viaţa pe care o trăim înaintea lui Dumnezeu.

Să nu uităm că avem totul la îndemână. Astfel deci, să ne apropiem de El şi să ne dăm tot interesul să şi rămânem, o clipă, apoi încă una şi următoarea şi următoarele, o viaţă, o eternitate în prezenţa Lui! Ce poate fi mai frumos?

Autor: Claudia Bercheş

Comments

comments