Am făcut o plimbare prin cartier zilele astea. Mi-am dat seama că au trecut ani buni de când am văzut ultima oara străzile pe care obișnuiam să îmi petrec timpul când eram mai mic. E interesant cum uneori ne îndepărtăm atât de mult de ceea ce se află exact sub nasul nostru, din cauză că ne preocupă alte lucruri.

În orice caz am făcut în sfârșit o plimbare ca să văd ce mai e nou prin zonă… și am fost uimit să văd câte lucruri se schimbaseră. Străzi cândva pline de praf erau acum proaspăt asfaltate, case mult mai bătrâne decât mine făcuseră loc unor clădiri noi, chiar și acele locuințe care mi se păreau mai demult mult prea frumoase pentru bietul nostru cartier, parcă trecuseră acum la un nou nivel ca să nu rămână cumva în urmă.

Și în timp ce analizam toate lucrurile ce s-au schimbat cât timp am fost “departe”, mi-am dat seama că în câțiva ani străzile astea noi vor trebui renovate din nou și probabil vor arăta și mai bine în ochii multora. Însă mie îmi vor fi tot mai străine cu fiecare casă demolată pentru că nu mai locuia acolo care să se ocupe de ea.

M-am gândit și că noi oamenii semănăm mult cu străzile și clădirile astea. Că oricât de buni credem că suntem la ceva, încă mai este loc de renovări. Că dacă nu continuăm să depunem efort pentru a ne îmbunătăți anumite aptitudini sau trăsături există riscul ca acestea să fie înlocuite complet de unele noi, care par mai atrăgătoare și mai în pas cu lucrurile din jur.

Îmi plăceau multe din casele vechi, aveau un farmec aparte, păcat că nu s-a chinuit nimeni să aibă grijă de ele…

Comments

comments