image1

Trecuseră mai bine de trei ani de când știau unde să-L găsească. Poate cu mici excepții, când mergea să se roage, aveau o explicație a lipsei Lui. Dar iată-i acum total surprinși, bulversați că nu mai e în mormânt. Parcă și atunci când li Se arată le vine greu să creadă c-ar fi El. Cum se face că Isus le spune că va învia a treia zi și ei tot surprinși sunt că văd mormântul gol – mirați când Îl văd înviat! Fusese până atunci cât de cât previzibil, dar iată-L acum imprevizibil, total incontrolabil.

Isus trecuse odată cu învierea în dimensiunea Lui. Dimensiunea imprevizibilului. Acesta-i domeniul Lui. Așa-i El… pentru că-i Dumnezeu. Probabil și din acest motiv femeile pleacă de la mormânt îngrozite. Isus ieșise din obișnuitul ultimilor trei ani.

Învierea ne aduce aminte că noi (și nimic altceva) nu-L vom putea controla/prevedea pe Isus. Când Isus le spune că merge la Ierusalim să moară, Petru spune „Să te ferească Dumnezeu!“, pentru că mintea lui nu putea concepe o astfel de situație și voia să exercite control asupra situației.

Când spun că nu-L putem prevedea nu mă refer la faptul ca El nu și-ar mai împlini promisiunile față de noi, ci la faptul că momentul împlinirii lor este cunoscut doar de El. Și ce se întâmplă pe parcurs sunt o serie de lucruri dincolo de controlul nostru, dar care modelează chipul Lui în noi.

Învierea ne scoate din obișnuit pentru că lucrurile pur și simplu nu mai sunt la fel de atunci, și nu vor mai fi niciodată! Observați că pe lângă frică, femeile mai pleacă de la mormântul gol cuprinse de o mare bucurie. Asta pentru că odată cu imprevizibilul Lui vine și bucuria profundă și de neexplicat a celui care-L urmează.

Imprevizibila înviere a lui Isus a deschis calea previzibilă a învierii noastre pentru veșnicie. Hristos a înviat!

Comments

comments