Pierdut printre mulțimi a fost și este Cel care ne-a adus nouă mântuirea, pierdut este Cel care ne-a găsit și ne-a răscumpărat. S-a născut într-un oraș mare, pierdut printre gloate, pitit într-o iesle, într-un staul. Pierdut printre vite avea să se nască umil Cel ce ți-a adus ție șansa mântuirii.

Pierdut a fost El în lumea aceasta, neaparținându-i, fiind diferit. Astfel și noi putem aparține împărăției Lui, în ciuda faptului că suntem diferiți, păcătoși, dar spălați prin venirea Lui.

Pierdut am fost fost eu, născut în această lume și îmbrățișându-mi firea pământească și dându-i astfel forță și tărie. Firea se hrănește cu slăbiciunea noastră.

Pierdut a fost și El, murind aproape anonim pe o cruce, între tâlhari. Pierdut am fost și eu, dar în El am găsit salvarea. M-am pierdut în tumultul vieții, dar mai ales, m-am pierdut de această lume și alerg către Cel care s-a dat singur pierdut pentru a salva această lume.

Cel care a trebuit să poarte pierderile noastre astfel încât să fie Cel care triumfează peste slăbiciunile noastre. Deși pierdut, El nu poate fi niciodată uitat. Căci amintirea Sa stă în oamenii care Îl urmează și care Îi păstrează vie memoria prin jertfa care i-o aduc și prin credința în El.

Acesta a fost într-un fel și scopul Său, să se afle în mijlocul mulțimii, predicând și ducând mai departe Cuvântul Său. Printre mulțimi trebuie să ne aflăm și noi, ducând mai departe Cuvântul Său viu și lucrător. În amintirea Sa și întru împlinirea cuvântului Său, trebuie și noi să ne pierdem în mulțime, să fim parte a ei, dar nu în ideea în care să ne asemănăm lumii, ci noi să fim acea lumină care va ghida și va schimba mulțimea.

Fie ca prin pogorârea ta să urmezi căile Sale și să faci ca imaginea Sa, a unui Dumnezeu coborât între mulțimi să dăinuie mereu în inimile și în viețile noastre, ducând astfel mai departe dragostea pentru El!

Sursa foto: aici

Comments

comments