solitude-image

Lumea este asamblul tuturor lucrurilor, fiinţelor şi stărilor care sunt existente. Poate fi studiat la nivel micro sau macro, din punct de vedere social, ştiinţific, demografic ş.a. La fel de bine poate fi studiat din perspectiva colectivului sau a individului.

Viziunea pe care un individ o are asupra lumii este una limitată. Cu toate acestea, individul este angregat în sistemul colectiv al lumii, indiferent de împotrivirea sau nerecunoaşterea acestui fapt. Vom numi spaţiul personal al fiecărui om interior, iar restul lumii care îl înconjoară exterior; exteriorul fiind astfel o sumă a tuturor celorlalte spaţii interioare; similar cu ce spunea apostolul Pavel în 1 Corinteni 12:14 „Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe”.

Cu alte cuvinte, cu toţi suntem implicaţi în acest mers al lumii, iar acţiunile noastre au un impact mai mare, mai departe decât spaţiul nostru personal. De multe ori dorim ca deciziile şi acţiunile să nu aibă răsfrângeri în exterior, sau de multe ori acţionăm fără a avea cunoştinţă de cauză sau nepăsători faţă de consecinţele pe care acestea le pot avea în exterior. Mulţi sunt egocentrişti, interesaţi doar de propriul bine, dispuşi de a sacrifica pe alţii pentru menţinerea spaţiului său interior; inconştient de faptul că fiecare interior este legat exteriorului, iar starea exteriorului este dată de acea sumedenie de interioare. Nu poţi avea o lume fericită colectiv dacă există încă indivizi care sunt în suferinţă; „Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el” (1 Cor 12:26). Prin egoinţa lor, egocentriştii vătămează interiorul altora şi la nivel colectiv exteriorul.

Egocentristului nu este singurul care dăunează exteriorul, periculos mai este ignorantul, cel care se detaşează de această lume, se incapsulează în interiorul său, exteriorul său fiind vid, pereţii pătrunzători ai nimicului fiindu-i adăpost.  Kurt Gödel a declarat în prima sa teoremă a incompletitudinii că un sistem nu poate fi consistent (lipsit de contradicţii, corect) decât dacă este deschis, supus schimbării şi adăugirilor; lucru valabil atât sistemelor complexe, cât şi celor mai simple precum aritmetica. Un interior singur, izolat, este destinat practic eşecului, cu repercusiuni asupra exteriorului; ignorândul de-a-ntregul. Prin urmare, ignorantul este la rândul lui egoist.

Dar de ce se răsfrâng acţiunile interiorului asupra exteriorului? Conform legii a III-a a lui Newton, orice acţiune exercitată asupra unui corp, acesta la rândul acţionează asupra celuilalt corp cu o forţă egală, de sens contrar. Orice acţiune îndreptată înspre exterior are efecte şi în interior, şi viceversa. Iar dacă exteriorul exercită o forţă asupra unui interior anume, îşi aduce asupra sieşi reacţiunea acţiunii.

Pentru a avea un exterior armonios, trebuie ca fiecare interior individual să fie deschis, legat exteriorului. Acest lucru este valabil mai ales în cadrul Bisericii, singur fiind imposibil să duci o viaţă de credinţă. Vei fi doar un mădular singur. Un trup pentru a fi sănătos are nevoie de toate mădularele. Iar viaţă nu se află într-un singur mădular, ci doar în asamblul mai multor mădulare.

Iar un trup poate fi viu chiar dacă îi lipsesc unele mădulare, deşi acest lucru nu este benefic pe termen lung; un trup care nu este sănătos nu va dăinui mult. Iar un mădular singur va trăi spiritual puţin, şi chiar şi acea durată sub semnul lui Sisif, cel damnat a împinge veşnic piatra în vârful muntelui, pentru ca mai apoi aceasta să se rostogolească înapoi jos. O credinţă dusă sub semnul imposibilui şi al eşecului, aceasta este credinţa izolată a interiorului.

Lumea ignorată este periculoasă atât prin faptul că aceasta reacţionează împotriva acţiunilor noastre vătămătoare, cât şi din pricina faptului că existenţa interiorului este imposibilă fără coeziunea cu exteriorul aşa de adesea ignorat. Simbioza aceasta între interior şi exterior este fundamentală în mersul şi existenţa lumii, și practic prin acest intermediu noi ne punem amprenta asupra exteriorului, dar şi exteriorul ne va influenţa la nivelul interiorului.

Un sistem care se află în dezechilibru va căuta mereu echilibrul, chiar dacă este nevoie de măsuri drastice. Un interior defectuos care cauzează tulburări în exterior va fi nu va fi cruţat dacă acesta persistă în starea aceasta şi va periclita însuşi exteriorului.

În cadrul Bisericii, acest lucru este de dorit, ca fiecare să avem această contribuţie la nivelul colectivului, iar Biserica are datoria de a ne motiva şi a ne modela în a fi una în Cristos, a exercita această influenţă pozitivă. Cum spuneam înainte, interiorul trebuie să fie unul deschis, care să accepte schimbarea pentru a putea trăi armonios în cadrul exteriorului.

Exteriorul, care are totodată o componentă laică şi una spirituală, este necesar în întregimea lui pentru traiul în această lume. Aparţii fizic acestei lume, astfel că vei fi forţat în a fi în legătură cu acest exterior, iar din punct de vedere spiritual, nevoia de a face parte tu ca interior, mădular, în exterior este evidentă şi necesară pentru accederea în odihna Sa.

Ignoranţa faţă de exteriorul care ne înconjoară şi din care facem parte nu va face decât să ne amorţească într-o stare de izolare şi singurătate care ne va îndepărta din ce în ce mai tare de ţelul care se leagă puternic de colectiv. Călătoria noastră prin lume începe prin întărirea colectivului, urmată mai apoi de integrarea în colectivul Bisericii, pentru ca împreună, fiecare, să ajungă la cunoaşterea şi la întâlnirea cu El.

Comments

comments