11045978_10206448246666054_1750713028_o

Sunt lucruri în viaţa noastră pentru care nu plătim nici o factură. În fiecare zi, trăim bine din prisosul lui Dumnezu. Este vădit faptul că cele mai multe lucruri primite de la Dumnezeu le primim în mod gratuit. Fie că vorbim de sănătate, fie că vorbim de dimineaţa fiecarei zile, fie că vorbim de hrana sau îmbrăcăminte, toate acestea vin în mod gratuit din partea lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, vin situaţii în viaţa noastră în care suntem lipsiţi de multe dintre lucrurile necesare unei vieţi evlavioase. S-ar putea ca uneori să ne regăsim fără putere, fără înţelepciune, fără dragoste, fără pasiune sau fără credinţă. Întocmai ca şi smochinul aflat în ce-a de-a doua zi a lui Isus în Ierusalim, s-ar putea ca mulţi dintre noi să ne găsim azi într-o situaţie similară. Fără rod!

Ştiu că e paradoxal că Isus avea aşteptarea ca acel smochin să aibă ceva ce să-i ofere. Nu era vremea smochinelor întradevăr, dar în viaţă de credinţă orice timp trebuie să fie considerat ca un timp al “smochinelor”.

În dimineaţa următoare când ucenicii au trecut pe lângă bietul smochin, în drumul lor spre Ierusalim şi au constatat că acesta s-a uscat din rădăcini. Când Petru i-a amintit Domnului despre aceasta El a spus doar atât: Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Acum în învălmăşeala care era în Ierusalim în mijlocul evenimentelor nefavorabile care urmau, ucenicii au primit o ultimă lecţie despre credinţă. Putea să facă Isus o paralelă între Israel şi smochinul blestemat, să aducă în discuţie un subiect teologic dar n-a făcut-o, era mult mai interesat ca ucenicii să rămână întăriţi de pe urma acestei experienţe.

Luând exemplul smochinului, Isus a scos în evidenţă credinţa ca mijloc de înlăturare a obstacolelor. Dacă ucenicii au credinţă în Dumnezeu, ei pot să facă faţă problemei nerodniciei, fiind în stare să înlăture obstacole uriaşe cât munţii.

Smochinul s-a uscat din rădăcini pentru că Însuşi Isus a avut credinţa în Dumnezeu. Nu a fost un artificiu de magie, o scamatorie ieftină; uscarea lui a fost rezultatul credinţei şi acesta este exemplul pe care Isus l-a oferit şi ucenicilor. Cu alte cuvinte le-a spus: Cel ce mi-a răspuns şi Mie, este gata să vă asculte şi vouă rugăciunile şi să vă înlăture obstacolele din calea voastră!

A avea credinţă în Dumnezeu, nu înseamnă să ne străduim să credem în îndeplinirea dorinţelor noastre, ci înseamnă să ne sprijinim pe Cineva pe care Îl Cunoaştem, care ne-a dat promisiuni, care este credincios în împlinirea acestor promisiuni. Este o chestiune cât se poate de serioasă şi este şi o şansă în plus pentru noi, ca să fim mai roditori.

Accentul acestor versete cade pe Dumnezeu şi nu pe abilitatea noastră de-a crede şi de-a cere lucruri dorite.

Omul credinţei, cum este el denumit de către noi, Avram a avut credinţa în Dumnezeu şi în promisiunile Lui. Şi el a înţeles că toată slava este a lui Dumnezeu. Nu se datora succesul vieţii sale datorită cererilor repetate înaintea lui Dumnezeu. Nu s-a datorat credinţei lui deşi a fost credincios în toată viaţa sa, ci toată slava, pentru viaţa sa, trebuie îndretată spre cer spre Dumnezeu.

Avem un Dumnezeu care ne-a oferit credinţa şi rugăciunea ca mijloc de-a depaşi obstacole. Să-nvăţăm de la smochin, aşadar!

Comments

comments