Dragostea
1 Corinteni 13:13: Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Despre batic, despre cina Domnului
Acest post va fi puțin diferit. Astăzi am venit cu întrebări din citire și nu cu meditații, cum v-am obișnuit. Citind din 1 Corinteni 11, am găsit două versete care m-au pus pe gânduri. Am să le împărtășesc cu voi și aștept să le dezbatem împreună, într-un mod civilizat, plin de dragoste.
1. De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.
2. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.
Aș vrea să știu ce înțelegi voi din versetele menționate…
Despre relatii
Și dacă tot am citit zilele trecute despre căsătorie, cred că trebuie să luăm aminte și la perioada care stă înaintea căsătoriei, și anume: perioada de curtare sau ceea ce azi se numește „dating”. Vreau să împărtășesc cu voi 2 emisiuni ale pastorului Mark Gungor care pun accent pe întâlnirile cu scopul cunoașterii celui cu care urmează să te căsătorești. Nu aș putea să vă spun vizionare plăcută pentru că vreau să învățați ceva din sfaturile sale. Dacă aveți nelămuriri sau întâmpinați probleme din cauza lipsei subtitrării, simțiți-vă liberi să puneți întrebări.
Sfaturi pentru noi
Bună dimineața, preaiubiților! Știu că nu am scris cu același devotament ca la început dar motivele pentru care nu am făcut-o sunt acum nesemnificative. De fapt nu am nicio scuză. Pentru a mă revanșa am pregătit ceva foarte hrănitor pentru sufletele noastre. Am să fac referire la versetul din citirea de ieri din 1 Corinteni 7:32 „Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului”.
Când apostolul Pavel a scris aceste lucruri corintenilor credea că venirea Domnului este aproape și de aceea dă aceste sfaturi. De altfel nu se știe despre el dacă a fost căsătorit sau nu. Povețile sale privind căsătoria sunt din încredințarea pe care o avea și consider că nu a greșit oferind și altă alternativă decât cea pe care toți părinții o căutau pentru copiii lor. Pentru că știți, în acele vremuri, căsătoriile erau aranjate. Ce putem lua noi din sfatul său? Având în vedere că majoritatea dintre noi nu suntem căsătoriți, slujirea și sfințirea noastră sunt o prioritate. Trebuie să ne concentrăm să-I placem lui Dumnezeu tot mai mult în fiecare zi.
Lupul cu piele de oaie
Bună dimineața, preaiubiților! Trebuie sa vă recunosc că citirea de azi mi-a vorbit atât de clar. Am citit împreună din 1 Corinteni 5, citire pe care o găsiți și aici. Pastorul Vladimir Pustan spunea într-o predică de-a sa că noi creștinii suntem singura armată care își ucide soldații între ei. Și îi dau în continuare dreptate. De câte ori nu ați întâlnit oameni care cred despre pocăiți că sunt așa și pe dincolo, că numa după Biblie nu trăiesc și că sunt niște ipocriți care își permit cam multe? Și câte alte preconcepții nu se nasc în mintea oamenilor ce ne văd zi de zi cum trăim ca și creștini.
Pavel le scrie celor din Corint, și ne spune nouă astăzi:
„…să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice “frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.
În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?
Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.”
Putem dansa?
Ooops, un subiect interesant, cam sensibil, cam relativ, cam cu două tăişuri. Cam cu de toate pentru toţi. Sunt sigur că voi primi acorduri şi dezacorduri din partea ta. Fiecare încearcă să privească din punctul său de vedere dansul. Dar fie ca înţelepciunea şi călăuzirea Domnului să fie peste noi când ne gândim la „dans”.
Din ce perspectivă să privim dansul? Ca mod de închinare? Ca mod de dragoste într-un cuplu?
Păi în primul rând să vedem ce zice Dex-ul despre „dans”
DANS, dansuri, s.n. 1. Ansamblu de mişcări ritmice, variate ale corpului omenesc, executate în ritmul unei melodii şi având caracter religios, de artă sau de divertisment. Dans ritual. Dans popular. Dans de caracter. Dans de salon. Dans modern. Dans clasic (sau academic) = ansamblu de mişcări artistice convenţionale care constituie baza tenhică a coregrafiei, a spectacolelor de balet etc. 2. Acţiunea de a dansa. Îi place muzica şi dansul. 3. (În sintagma) Dans macabru = temă alegorică simbolizând egalitatea în faţa morţii prin reprezentarea unui schelet cu coasa în mână care atrage în horă oameni de diferite vârste şi condiţii sociale şi-i omoară. 4. (În sintagma) Dansul albinelor = mijloc de semnalizare prin care albinele, făcând anumite mişcări, îşi comunică găsirea unei surse de hrană, direcţia şi distanţa acestei surse. [Var.: (pop.) danţ s.n.] – Din fr. danse. Cf. it. d a n z a, germ. T a n z.
Acum să vedem ce ne zice Biblia despre dans:
Credinta
caricatura de A. Auderset
Imi place poza asta pentru ca exprima simplu faptul ca nu cunoastem decat ceea ce vedem. Respingem orice intra in contradictie cu opinia noastra, cu felul in care vedem noi lumea, cu normele societatii, cu legile nescrise dupa care traim. De ce respingem noutatea? Probabil dintr-un spirit de conservare. Acceptand necunoscutul si imposibilul se cere o schimbare majora.
Nu dau exemple de oameni care au respins ceea ce era in fata lor. Sunt celebri. In schimb ii voi mentiona pe cei ce au acceptat ca exista si altceva in afara tristei lor existente. Ucenicii, primii crestini. S-au uitat la tanarul din fata lor, cu punga goala, cu o piatra pe post de perna, ce vorbea cu femeile pierdute si statea la masa cu vamesii, ce se atingea de carnea putreda a leprosilor, deschidea ochii stinsi ai orbilor, si intarea limba mutilor. Si oamenii aia l-au vazut in tanarul din fata lor pe insusi Dumnezeu. Si o alta lume, ascunsa, secreta, plina de promisiuni s-a deschis inaintea lor.
Pentru ca tot in lume e asa cum spune Pavel: ” Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile cari nu se vad. “
Adela L.
Dincolo de imaginatie
“Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
Preaiubiților, acestea sunt cuvintele pe care Tatăl nostru ni le spune azi. Și nu sunt doar cuvinte, aceasta e promisiunea Lui pentru inimile ce-L adoră și pentru buzele care-I cântă dragostea. Pavel a scris aceste cuvinte celor din Corint în epistola sa, pe care o găsim în citirea Bibliei de azi (1 Corinteni 2, click aici). Apostolul ne îndeamnă să avem gândul lui Hristos și o vorbire învățată de la Duhul Sfânt. După aceste lucruri să umblăm pe calea lui Dumnezeu și să ne lăsăm conduși prin visul pe care El l-a pregătit pentru noi, un vis măreț ce întrece imaginația noastră. O zi binecuvântată vă doresc!
Hristos a inviat din morti!
caricatura de A. Auderseor”
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!
“Porti. ridicati-va capetele;
ridicati-va porti vesnice,
ca sa intre Imparatul slavei!
Cine este acest Imparat al slavei/
Domnul cel tare si puternic,
Domnul cel viteaz in lupte.
Porti ridicati-va capetele;
ridicati-le porti vesnice,
ca sa intre Imparatul slavei”
Psalmul 24: 7-9
Omul fara Dumnezeu
Vă salut, preaiubiților! După ce am citit pasajul programat pentru 1 aprilie (Judecători 19 și Psalmul 44), m-am gândit oare ce are Dumnezeu să îmi vorbească? E posibil să aibă să îmi spună ceva și din aceste pasaje? Capitolul din Judecători e despre răutatea oamenilor din Ghibea, iar cel din Psalmi despre reproșurile pe care fiii lui Core i le fac lui Dumnezeu.
Un levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, își luase o țiitoare din Betleem, iar aceasta nu i-a fost credincioasă ci l-a părăsit și a plecat în casa tatălui ei, la Betleem. Levitul s-a dus să vorbească cu ea și să o convingă să se întoarcă cu el înapoi acasă. Țiitoarea l-a dus în casa tatălui unde au stat mai multe zile. De câte ori levitul vroia să plece acasă, împreună cu țiitoarea lui și cu slugile sale, socrul îl mai întârzia o zi. Într-un final, levitul a decis să se întoarcă acasă. A ajuns, spre seară, lângă Ierusalim dar, la îndemnul slugii sale, nu a vrut să intre într-o cetate străină unde nu erau copii ai lui Israel. Așa că s-au îndreptat spre Ghibea (unde se aflau copii ai lui Israel) unde au hotărât să rămână peste noapte. Se aflau în piața cetății dar nu era nimeni să îi primească decât un bătrân. Levitul, țiitoarea și slugile au rămas la el în casă peste noapte. Cel mai ciudat lucru s-a întâmplat apoi. Niște fii ai lui Belial, ”oameni stricați”, au bătut la ușa casei bătrânului spunându-i să-i scoată pe bărbatul care a intrat la el pentru că vroia să se împreuneze cu el… Continuarea o puteți citi în Biblie.
Mai bine mai tarziu decat…
Bună dimineața, preaiubiților! Citind astăzi din Judecători 18 și Psalmul 43 am găsit exemplul unei seminții despre care aflăm că „nu-i căzuse la sorţi nici o moştenire în mijlocul seminţiilor lui Israel. ” Astfel, seminția lui Dan se trezește că nu are parte de moștenire printre poporul lui Israel. Deși au trecut ani buni de când Dumnezeu le dăduse țara, această seminție e preocupată cu alte lucruri în loc să pornească la luptă. Dar într-o zi se decid să iscodească țara și să cucerească un loc care să fie a lor.
Cei din Dan trimit cinci iscoade care ajung în casa lui Mica, un om care avea propriul preot și care făcuse din casa lui un loc de închinare. Acest preot îi asigură pe daniți că această călătorie e sub privirea Domnului. Ajung în Lais, unde locuia un popor fără griji, fără stăpânitor, izolat de lume. Pe aceștia daniții se decid să-i cucerească convinși fiind că lupta va fi ușoară. Și așa a și fost, au reușit să cucerească cetatea și i-au pus numele Dan. Astfel, după ani buni seminția lui Dan își primește partea de moștenire în Israel. Dar au mai făcut ceva: au mers în casa lui Mica, i-au furat dumnezeii și preotul. L-au convins pe preot spunându-i că mai bine va fi pentru el să preoțească peste un popor decât în casa unui singur om. Și Biblia ne spune că preotul s-a bucurat în inima lui și i-a urmat.
