Era odată un obiect mai aparte

o bucată de plastilină, de culoare lutoasă

îi pusese baterie, și aripi, și nervi stufoși, complicați

și-i dăduse avânt.

 

Zbura, ahtiat de priveliștea din zenit.

Lua între degete pulsațiile propriei baterii

le încadra pe rând în uimire și-n gratitudine

și le înapoia artistului favorit,

sursei.

Încerca asocieri de gânduri, de vise înalte

neuronii din sârmă lucrau impecabil.

Îi plăcea mai ales să-și încarce foarte atent bateria

ceea ce făcea ne-ntrerupt

nu avea mai puțin de 100%

 

S-a întâmplat că

s-a scos singur din priză

sau s-a tras mai la umbră

intenție blestemată.

A încercat, zice el, să vadă cum e

fără sursă.

S-a crezut medic șef în sala de nașteri

și-a retezat sieși cordonul ombilical,

ăla invizibil, dar indispensabil,

ce nu trebuia tăiat niciodată.

a murit

s-a răcit

s-a făcut cioburi încă din aer.

 

Am auzit că cel ce fusese artistul lui favorit

este

foarte ocupat

adună rămășițe de lut înecat

Îl costă prea mult

dar neobosit

montează baterii noi-nouțe

și aripi

și materie cenușie.

 

Sursa foto: aici

 

Comments

comments