Dumnezeu a umblat printre noi. Fizic, era un om oarecare, doar un alt iudeu în mulțimea agitată. Totuși, prezența Lui nu trecea neobservată. Diferite perechi de ochi îl priveau în moduri la fel de diferite. Ochi plini de mândrie, cât și ochi plini de lacrimi, ochi strălucitori, plini de viață dar și ochi bătrâni, obosiți, ochi orbi…

Acolo unde unii au văzut minuni, alții au văzut vrăjitorie, unde unii au văzut compasiune și dragoste, alții au văzut mândrie și nesăbuință, unde unii l-au văzut pe Dumnezeu, alții s-au văzut doar pe ei înșiși și nu e de mirare că s-au speriat.

Există, deci, o legătură strânsă între ochii noștri și inima noastră. De multe ori negrul din inimă vrea atât de tare să iasă la iveală încât ne invadează ochii și ne întunecă privirea. Astfel se face că ajungem deseori să vedem doar răutate în jurul nostru și să pierdem din vedere chipul lui Dumnezeu care stă chiar în fața noastră.

În loc de străzile prăfuite, Isus a văzut Mâna Lucrătoare a Tatălui. În locul mulțimii care îl ocăra, a văzut un popor care avea nevoie să fie salvat. În mijlocul durerii și umilinței, Isus a văzut planul lui Dumnezeu; te-a văzut pe tine și pe mine și a văzut motivul pentru care venise.

Păzește-ți inima și ai grijă la felul în care privești lucrurile!

Comments

comments