Timpul este fundamentul pe baza căruia ne trăim viaţa, sau în jurul căruia ne construim vieţile. Timpul reprezintă durata şi exprimă trecerea ireversibilă a fenomenelor.

Privesc timpul atât ca o binecuvântare, cât şi ca un blestem – o dovadă a limitării noastre în comparație cu un Dumnezeu atemporal.

Folosim timpul pentru a măsura durata, viaţa, acel interval dintre momentul în care ne naştem până în ultima clipă a vieţii, motiv pentru care el pare a fi o resursă aşa de limitată.

Timpul este martorul tuturor evenimentelor vieţii şi asupra tuturor lucrurilor care se petrec, supervizor al schimbării, al degradării. Într-o lume în care omul nu ar fi păcătuit, în care toţi eram în prezenţa Sa şi ne-am fi aflat într-o stare de permanentă laudă şi constanţă, importanţa timpului ar fi fost diminuată sau acesta ar fi fost complet nenecesar.

Suntem forţati să simţim degradarea păcatului şi a modului în care timpul acţionează asupra noastră, o amintire a păcatului distrugător din lumea aceasta.

Dar timpul nu este doar un blestem, nu! Este intermediul prin care este posibilă depărtarea faţă de păcat. Este finalmente resursa noastră supremă care ne-a fost dată de către El. Dovadă a dragostei Sale este faptul că în loc să pună capăt creaţiei şi existenţei însăşi, El a permis vieţii să existe chiar dacă într-un cadru limitat temporal. Blestemaţi a nu sta veşnic în prezenţa Lui de la început, dar binecuvântaţi în a avea şansa de a alege acest lucru.

Talentele şi aptitudinile de la El le primim şi sunt cruciale în determinarea destinului nostru. Dar acestea nu sunt cuantificabile, nu sunt ceva ce se poate epuiza, ceva care se termină. Cu toate acestea, timpul este, fapt care îl face mai valoros.

tumblr_mab4hqnKQr1r9e6kro1_500

Iar lucrul care îl face cea mai valoroasă resursă dintre toate este omniprezenţa sa în toate activităţile şi întreprinderile noastre. Pentru a investi într-un prieten, pentru a asigura un trai, a pierde vremea, a face lucrurile după voia Sa, toate acestea sunt exemple de activităţi în care avem timp. Mereu când vom dori să facem un anume lucru, vom sacrifica, sau, mai bine zis, oferi timp.

Vom fi judecaţi în funcţie de roadele pe care timpul nostru l-a adus. Monedă de schimb, acest talant este nefolositor de sine stătător, dar capătă valoare fiind învestit înţelept. Timpul este de asemenea şi un test. Dacă nu suntem pregătiţi să trăim o viaţă de om, limitată temporal, pe calea Sa, cum am putea noi oare trăi o veşnicie nelimitată, fără sfârşit în prezenţa Sa?

Eşecul în viaţa aceasta limitată este eşecul şi în eternitate, garantul unei veşnicii în care timpul nu există sau este nelimitat, petrecută departe de El. Modul în care îţi petreci timpul tău limitat va determina şi modul în care îţi vei petrece eternitatea. Dacă nu poţi gestiona puţin timp, cum ai putea oare gestiona o eternitate?

Foloseşte acest talant al timpului pentru a-ţi strânge comori în ceruri. Nu te ocupa doar cu conservarea timpului, în încercarea de a nu-l risipi, căci timpul risipit are aceeaşi valoarea precum cel nefolosit, nulă.

Singurul timp care are valoare este cel petrecut în cadrul voii Sale şi care au adus sub această îndrumare rod. Timpul este valoros doar atâta timp cât el este valoros în ochii Tatălui.

Sursa foto: aici si aici

Comments

comments