Început de an. Am ajuns din nou la începutul unui an, 2017 în acest an. Şi începuturile de an mi se par, în linii mari, repetitivi. Evaluarea anului anterior, planuri pentru anul care abia a început. Evaluarea eşecului, stabilirea de ţinte noi. An de an, aceleaşi începuturi şi aceleaşi sfârşituri. Şi uneori, chiar şi conţinutul poate fi identic.

Adesea, când începe un nou an, încercăm să fim şi noi nişte oameni noi. Mai buni, mai silitori, de multe ori, noi.

întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. Coloseni 3:9-10

În fiecare an văd oameni care mereu îşi propun să fie oameni noi, şi ani la rândul acelaşi gând îl au. Nou şi din nou vor să fie noi. Aşa nevrednic este omul de anul trecut, încât anul acesta trebuie să fii nou? Aşa de puţin ai construit că trebuie refăcută temelia ta ca şi om? Aşa mică e credinţa ta încât în fiecare an o iei din nou de la 0?

Uneori, este bine să ştergem greşelile trecutului şi păcatul ce ne-a viciat şi corupt. În momentul convertirii noastre, are loc un astfel de eveniment, în care ne dezbrăcăm omul cel nou, iar noi ne înnoim doar după chipul Lui! Pe când unii în fiecare an îşi răstignesc omul cel vechi, căci ei niciodată nu s-au dezbrăcat cu adevărat de omul cel vechi. Şi în loc ca fiecare înnoire să fie progres, adăugarea unor realizări, adesea înnoirea noastră de la început de an este doar un reset, în care o luăm de la capăt.

Trebuie perseverat în deciziile noastre bune. Fiecare an să fie un nou pas, un progres, şi nu un restart, căci cu atâţia ani risipiţi, cum am putea fi noi oare pregătiţi, cu untdelemnul în candele? Nu păcatul ne defineşte pe noi ca şi creştini, ci capacitatea noastră de a trece dincolo de el, de a putea creşte în relaţia noastră cu El în ciuda păcatelor noastre. Căutaţi ca fiecare gând să-l facem rob ascultării de Cristos!

Comments

comments