Negru deschis.

Personajele

Colonelul
Cartea, negru închis
Tabloul, negru deschis.

Scena I
Interior burghez, cu fotolii și scaune regești. Seară parcă de război, vreme instabilă, afară soarele își termină tura, luna întârzie. Un șemineu dă viață camerei pline cu mobilă de lemn și o ușă ce nu a mai fost deschisă de mult e în partea opusă a șemineului. Colonelul bătrân, lângă fotoliul lui englezesc, stă în picioare holbându-se la cartea negru închis.

TABLOUL: Domnule Colonel, nu vă mai gândiți la front, atunci ați fost tânăr…
Bătrânul cu voce răgușită și nesigură.
COLONELUL: Front? Ce știi tu despre front?
TABLOUL: Că pe front lupta e infinită.
CARTEA: Domnule Colonel, știți și dumneavoastră, pe front trebuie să luați decizii importante în momente scurte, deci …
Colonelul, pentru prima dată în seara asta, e nervos, chiar întrerupe cartea.
COLONELUL: Pe front! Pe front trebuie să iubești! Să-l iubești pe soldatul din dreapta ta mai mult ca pe tine, ca să lupți să-l salvezi pe el! Așa câștigi pe front!
TABLOUL: Pe dumneavoastră cine vă salvează?
CARTEA: Soldatul din stânga.
TABLOUL: Preamărite Colonel… dă-mi atenție mie, nu frontului, nu lui Dumnezeu, nici măcar acelei cărți… ci mie!
COLONELUL: O viață întreagă ți-am dat ție atenție.
CARTEA: Curajul constă în a fi fericit să mori pe front.
COLONELUL: Curaj?
TABLOUL: Curajul dacă nu îți aduce glorie, nu e curaj.
COLONELUL: Glorie?
CARTEA: Curajul e divorțat de glorie.
COLONELUL: Divorțat?
TABLOUL: Contează să ajungi un suflet de expoziție, să fii admirat.
CARTEA: Contează să fii pe front.
COLONELUL: Pe front?
Se aud în fundal câteva acorduri minore, melodice de chitară și contrabas, ce nu ajută deloc atmosferei din cameră.

***

Scena II
În incipitul scenei, Colonelul se așază pe fotoliu, Tabloul nu mai este luminat bine de către șemineu încât nu-l mai vezi aproape deloc, dar cartea este pe masa de lemn, luminată bine. Cartea se adresează publicului cu un ton armonic, echilibrat și cu ritm ce dansează pe muzica din fundal.

CARTEA: Nu e vorba să citești. Deși pe front un om ce știe ajunge colonel sau sergent. Nu e vorba despre tabloul căruia îi dăm atâta atenție, ne înecăm timpul cu divertisment, sentimente și cu nimic mai mult. Măcar dacă toate acestea te-ar face să înțelegi. E vorba despre decizie… să alegi azi să mergi pe front, ia-mă și pe mine cu tine, cartea aia neagră groasă, promit că am să fiu un eclesiast, un prieten, un cântăreț pentru tine. Ma gândesc că ai de toate, încât stai în camera ta decorată mirific, ai și un tablou al tău căruia îi dai atenție, un șemineu care arde continuu și încălzește camera încât nu cumva să simți lipsa de caldură. Pe front oamenii nehotărâți cad primii.

CORTINA

Comments

comments