Termen cu formă ciudată în limba română, a cărui semnificație e din ce în ce mai neclară. Nu ai nevoie de prea mult talent ca să eșuezi în ce privește acest proces. Posibil undeva de-alungul timpului acest proces a devenit mai dificil.

Trebuie că era un timp unde lucrurile se întâmplau mai lesne. Astăzi tinerii oscilează între curtare și întâlnire și hibridul celor două. Îngreunarea acestui proces cred că a fost accelerată de faptul că există milioane de cărți și nenumărate site-uri care-ți spun cum ar trebui să procedezi, fapt care mă duce la primul mod în care cei doi pot eșua. Modurile amintite mai jos sunt pentru a fi evitate.

Trăiesc în frică.

Este un mod comun de eșec al celor mai multe relații care ar avea potențial de reușită. Mulți tineri mustesc de frică. Mai mult de atât, aceștia iau decizii majore ca urmare a fricii. Ei bine, curtarea este un timp în care ne putem aminti că slujim unui Dumnezeu care este suveran și care ne vrea binele. S-ar putea vorbi mai mult despre felul în care Dumnezeu vrea ca noi să alegem partenerul de viața, dar nu e momentul. Creștinii nominali probabil ar cădea de acord că instrucțiunile lui Dumnezeu în ceea ce privește căsnicia sunt destul de elementare și anume: să fie creștin, să trăiești pentru el, să fii în stare să-ți dai viața pentru el, să rămâneți căsătoriți toata viața. Posibil, dar personal cred că nu neapărat, ca aceștia să aibă dreptate când spun: „Nu-L vezi pe Dumnezeu enumerând o listă lungă de criterii sau dându-ți detalii cu privire la tehnică sau metodologie. El doar ne spune despre gloria care căsnicia o întruchipează și apoi El își revarsă binecuvântările atât în clipe bune cât și în încercări”. Se prea poate ca lucrurile să stea așa, dar cred mai degrabă că Dumnezeu nu operează în mod exclusiv în modurile în care noi ne așteptăm s-o facă, și e hotărât că frica nu are ce căuta în vreunul din parteneri.

Se lasă dominați de introspecție.

Desigur, perioada de curtare e un timp potrivit pentru introspecție. Este prielnic să te uiți în interioru-ți și să te întrebi dacă ești sau nu în stare să fii soț sau soție, dacă ești într-adevăr gata să te dedici partenerului pentru toată viața într-un mod altruist. Ceea ce văd eu deseori este genul de introspecție care e dus la cote ce paralizează. Acest fel de introspecție uneori pune capăt relațiilor chiar înainte ca acestea să fi început. Adevărul este că nimeni nu este în totalitate „calificat” pentru a fi soț sau soție. Și cu toate acestea minunea căsniciei este că un om păcătos poate să se căsătorească cu o femeie păcătoasă și cumva să construiască ceva frumos, o relație de-o viață care pune reflectorul pe Dumnezeu si Evanghelia Sa. Dumnezeu ne dă această responsabilitate, El ne învrednicește și ne responsabilizează. Dacă aștepți până vei fi vrednic de căsnicie, nu te vei căsători niciodată. Dacă aștepți până vei fi persoana potrivită, vei aștepta la nesfârșit. Nu poti aștepta ca atunci când ești matur pe deplin să te căsătoreși; uneori (doar uneori) trebuie să te căsătorești ca să devii matur cu adevărat.

Au așteptări nerealiste unul de la celălalt.

Dacă oamenii sunt predispuși la paralizie când se uită în interior, la fel de predispuși sunt la un alt soi de paralizie când se uită la un potențial partener. Ei bine, ea nu este perfectă. Nu e cea mai deosebită sau cea mai frumoasă de pe planetă. Nu e nici măcar cea mai evlavioasă. Dar cine ești tu să crezi că meriți toate acestea, sau că ai avea nevoie de acestea? Cine ești tu să gândești „Merit ceva mai bun de atât”? Și tipul ăla, el nu va fi mereu gentil și drăguț ori altruist mereu. Dar din nou, cine ești tu să crezi că meriți omul perfect? Cu toții ne căsătorim ca păcătoși. Cu toții ne căsătorim cu păcătoși. Deși trebuie să ai așteptări înalte de la viitorul partener de la care preferabil ar fi să nu te abați, este nedrept să ai așteptări nerealiste.

Cum spunea unul din părinții români ai Bisericii: „Mai rezultă ceva – enigmatic şi scandalos pentru raţionalişti: că toate virtuţile şi instituţiile creştine sunt lipsite de valoare, dacă nu se întemeiază pe dragostea de Hristos.”

Acestea ar fi câteva moduri prezentate sumar și desigur incomplet. Discuția este mult mai amplă decât cele 658 de cuvinte folosite și sunt mereu deschis la dezvoltarea acesteia.

Adaptat după schițe, cetiri, trăiri.
Sursa foto: aici

Comments

comments