Citirea de astăzi: Efeseni 4-6 Cornilescu sau NTR

De multe ori când auzim „Efeseni”, gândul ne zboară din reflex la armătura cu care trebuie să fie echipat un creștin (capitolul 6) – coiful mântuirii, platoșa credinței, brâul adevărului, sabia Cuvântului, râvna evangheliei păcii etc. Oricât de metaforică ar fi exprimarea, avem impresia că ne-am asumat aceste lucruri încă de când eram copii, de când am auzit despre ele la școala duminicală.

N-avem nicio îndoială că Modelul nostru, Isus Cristos, a fost echipat în viața Lui de pe pământ cu toate componentele armăturii credinciosului. Sunt adevăruri pe care pur și simplu le (re)cunoaștem, cu care suntem de acord și le găzduim în mintea noastră la nivel teoretic.

În schimb, practica ne dă și ne va da mereu bătăi de cap, ne va plasa într-o zonă a nesiguranței și, nu de puține ori, a (auto)învinovățirii că „am făcut cât am putut, cât m-a dus capul” și „chiar dacă nu m-am descurcat prea bine, nu pot mai mult” ș.a.m.d.

Însă nu la armătura credinciosului vom medita în cele ce urmează. Ceea ce ne-a atras atenția, mai ales în ultima parte a cărții Efeseni, a fost conturarea unui model și, prin comparație, a unui antimodel. Capitolul 5 începe destul de abrupt cu îndemnul:

  • Urmaţi, dar, pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi. Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros – lui Dumnezeu.” [Efeseni 5:1-2]

Prezentarea unui model este un act de dragoste din partea lui Dumnezeu pentru cei ce se încred în El. Am văzut acest lucru încă din Vechiul Testament. Dumnezeu îl asistă pe om în procesul cunoașterii, al dezvoltării personale și relaționale – în comunitate – și îi cere în principal ascultare, nu inițiativă, creativitate și originalitate, așa cum ne sugerează mulți învățători azi. Dumnezeu face mereu primul pas, prin faptul că ne oferă o pildă, iar partea noastră este asumarea și urmarea pildei, a modelului oferit.

De exemplu, înainte de facerea Cortului Întâlnirii, lui Moise i se dă – prin revelație – modelul cortului. I se cere doar ascultare – o ascultare activă, în care omul să-și facă partea lui:

  • „Vezi să faci după chipul care ți s-a arătat pe munte.” [Exod 25:40]

Înainte de ridicarea templului, Solomon primește de la David „chipul tuturor lucrurilor privitoare la Templu”. Însă David le primise el însuși de la Dumnezeu:

  • „Toate acestea, a zis David, toate lucrările izvodului acestuia mi le-a făcut de cunoscut Domnul, însemnându-le în scris cu mâna Lui.” [1 Cronici 28:19]

Așadar, nu inițiativa omului e importantă în aceste exemple, ci ascultarea și conformitatea cu modelul. Tot astfel, pentru că Dumnezeu ne-a iubit, ne-a oferit în Cristos modelul exemplar de trăire în ascultare și comuniune cu El. Autorul Epistolei către efeseni recunoaște și în alte scrieri ale sale viabilitatea Modelului, a lui Isus Cristos, prin chiar faptul că a ales să Îl urmeze. Pilda Mânduitorului se continuă astfel în pilda viețuirii apostolului:

  • „Urmați-mă pe mine, fraților!” [Filipeni 3:17]
  • „Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.” [1 Corinteni 11:1]

Urmarea modelului presupune o decizie din partea noastră, dar este și singura cale de a duce o viață exemplară în familie, în profesia și în comunitatea în care ne desfășurăm activitatea. Dacă ne întrebăm în ce constă puterea exemplului lui Cristos, avem la dispoziție nenumărate răspunsuri – El a împlinit legea, pentru că nu a mințit, nu a furat, nu a ucis, nu a curvit, nu a poftit bunurile aproapelui Său, nu a căutat folosul Său în defavoarea semenilor, nu S-a închinat altor dumnezei decât lui Dumnezeu Tatăl. A trăit în dragoste, în ascultare, în smerenie – ne-a iubit atât de mult încât S-a dat pe Sine pentru noi. A trăit în adevăr, pentru că El Însuși este Adevărul. A fost ispitit în toate lucrurile ca noi, fără să greșească vreodată ș.a.m.d.

Călcarea pe urmele lui Cristos la care se referă Pavel implică o conformitate voluntară, conștientă cu modelul care este Cristos și este singura modalitate de a nu ne urma propriile porniri, dictate de „voia minții blestemate a omului” [cf Romani 1:28].

În continuare, găsim câteva caracteristici prin care ni se creionează antimodelul și, bineînțeles, enumerarea lor e însoțită de îndemnul apostolului Pavel de a ne debarasa de toate aceste lucruri rele din natura noastră – lăcomia, idolatria, minciuna, vorbirea de rău, vulgaritatea, curvia, beția, judecata și condamnarea celuilalt, setea de putere și de control asupra semenilor noștri etc.

  • Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire. Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. [Efeseni 5:3-5]

 Altfel spus, modelul se pliază pe lumină, antimodelul perpetuează domnia întunericului:

  • Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. [Efeseni 5:8-9]

Să reținem așadar că faptele firii (=ale întunericului, conformitatea cu antimodelul) le facem din proprie inițiativă, pentru că natura noastră ne împinge să le facem. Însă faptele Duhului (=ale luminii, conformitatea cu Modelul) reclamă o decizie din partea noastră, decizia de a-L urma, de a sta în ascultare și de a ne asocia, prin credință, cu voia Lui, pe care o credem bună, plăcută și desăvârșită.

Dumnezeu să ne ajute să fim modele, nu antimodele!

Autor: Rodica Bogdan

Comments

comments