2718115470_3536410d08_b

Chiar dacă sună sinistru și este considerat un subiect tabu, evitat îndeosebi de către superstițioși, moartea a fost și face parte din cursul vieții. Indiferent cât de mult încercăm să ne ferim de ea, oricât de mult încercăm să nu o invocăm, este pretutindeni și mai devreme sau mai târziu, căile noastre se vor întâlni.

Moartea a intrat în lume odată cu păcatul adamic și este un produs al diavolului, a cărui armă principală este frica. Aceasta, împreună cu lipsa dovezilor convingătoare legate de o continuitate după moarte, au creat în om panică. De-a lungul timpului, moartea a îmbrăcat diverse forme și de nenumărate ori a fost folosită ca instrument de intimidare.

Prin intermediul mass-mediei avem prilejul zilnic să vedem exemple în care moartea nu încetează să fie la lucru: tot mai multe accidente, dezastre naturale, războaie, masacre. Moartea încearcă din răsputeri să țină la nivelul 1/1 raportul natalitate/mortalitate.

Cu toții suntem conștienți de existența morții și putem să îi dăm o sumedenie de definiții, de la cele mai spirituale, la cele mai materiale. Un lucru nu știu însă dacă îl cunoașteți: care este mirosul morții? Chiar dacă moartea reprezintă mai mult o stare, o entitate invizibilă, dacă vreți, și este lipsită de substanță, prezența ei poate fi simțită.

Dacă vreți să conștientizați existența morții și mirosul acesteia, vă invit să faceți o vizită la spital, pe holurile secției de oncologie. Prima mea traversare a holurilor acestei secții m-a marcat pentru totdeauna și din prima secundă am simțit moartea peste tot împrejurul meu. Am simțit un miros amestecat de stătut, mucegai, formol și substanțe toxice folosite în chimioterapie. Nu îți trebuie mult timp să realizezi cât de neputuincioși suntem în fața morții doar uitându-te fugitiv prin saloanele pline de bolnavi în stadii mai mult sau mai puțin terminale.

Cu siguranță, nu e bine să ne gândim mereu la moarte pentru că inevitabil vom cădea în depresie. Este bine însă să fim conștienți de existența ei, să o acceptăm, să nu trăim în frică și să fim pregătiți pentru întâlnirea cu ea. Viața însăși nu ar avea nici un scop dacă dincolo de moarte nu ar exista ceva, o veșnicie petrecută alături de Cel pe care L-am slujit în viață.

Chiar dacă sună ca un clișeu spiritual: Moartea nu este un sfârșit, ci este un început. Fiți pregătiți!

Sursă imagine: aici

Comments

comments