Iov 34:21-22

Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia. Nu* este nici întuneric, nici umbră a morţii unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

Nu înţeleg de ce adesea credem că lucrurile înfăptuite în ascuns sunt acceptabile, sau sunt mai de dorit celor ştiute. De ce depunem oare atâta efort în a ne ascunde de faţa oamenilor? Sau aţi văzut oameni care-şi ascund păcatele de Dumnezeu? Cu ce scop, ce cred ei că vor reuşi prin aceasta? De ce fugi de ceea ce ştii că nu poţi întrece?

De ce nu depunem oare mai mult efort în confruntarea acelor păcate? Oare de ce trăim viaţa aceasta cu iluzia că ar fi eternă? Că faptele noastre sunt fără efecte? De ce trăim cu această impresia a invincibilităţii?

Păcatul meu şi-al tău nu are scuză, şi nu are grad. Nu contează dacă ştie toată lumea sau doar Dumnezeu. Existenţa păcatului în viaţa ta are un impact negativ, oricât de bine ascuns ar fi sau nu.

Problema păcatelor ascunse este că sunt cronice. Parcă eşti obişnuit cu ele, şi unele sunt aşa de longevive încât sunt parte a ta. Ce trist ca un păcat, cât de mic, să fie parte a fiinţei tale.

Când ştii că calea păcatului ascuns e periculoasă, de ce te perinzi pe ea? De ce te străbaţi să mergi pe calea lumii, spre pierzare?  Mai bine caută cu acelaşi efort să cauţi răsplata cerească a Dumnezeului celui bun!

Nu există întuneric în care să te ascunzi de ochii Lui. Astfel te îndemn, fă tot ce poţi ca să te înfăţişezi cu fală înainte Sa, fii vrednic de numele Său!

Versiunea Cornilescu: aici.
Versiunea NTR: aici.

Comments

comments