Evrei 6:17-20 De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor mutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ… să găsim o puternică îmbărbătare, noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne-a fost pusă înainte, pe care o avem ca ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec“.

Ce reprezintă pentru noi acest lucru? Dumnezeu a făcut totul pentru noi. Am fost „eliberaţi“ de umbra mijlocirii vechi testamentale, am fost scutiţi de „corvoada jertfelor de animale“, de un mijlocitor supus greşelilor ca şi noi. Melhisedec era Preotul Dumnezeului Preaînalt şi împăratul Salemului, cel „fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu – rămâne preot în veac“ (Evrei 7:3).

Marele nostru Preot, Isus Cristos, este singurul Mijlocitor între om şi Dumnezeu. Moartea Sa a făcut posibil ca omenirea să primească iertarea lui Dumnezeu şi moştenirea veşnică. „Astfel dar, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie“ (Evrei 4:14-16).

Întrucât totul a fost făcut posibil datorită lui Isus, să ne dăm şi noi toate silinţele să luptăm „lupta cea bună a credinţei“ şi să înlăturăm tot ce ne împiedică să-I slujim cu scumpătate şi credincioşie.

Autor: Claudia Bercheş

Comments

comments