Mai poți tu, omule, să-ți duci crucea de zi cu zi? Mai poți să ieși odihnit de sub valul care tocmai te-a doborât? Mai poți tu, suflete, să duci lupta cea bună? Mai poți să iubești odată ce ai fost zdrobit?

Ai obosit. Ai obosit în rutină ta zilnică. Dimineața te trezești, poate după o noapte scurtă, cu gândul la multitudinea de activități pe care le ai de împlinit. Ești stresat. Oare îți va ajunge timpul? Cum să te mai împarți?

Nimic nu mai e nou. Totul e așa frumos programat, încât dacă îți ieși din program, dacă ceva nu merge conform planului, devi agitat, chiar foarte stresat și încerci să faci ca activitățile tale să își reia cursul obișnuit.

Tot ce îți dorești este ca ziua respectivă să se încheie cât mai repede. Să pui capul liniștit pe pernă, fiind mândru de faptul că acea zi a fost una productivă.

Suntem atât de prinși în rutina noastră zilnică încât uităm care sunt lucrurile esențiale, lucrurile care contează cu adevărat. Uităm, sau nu ne facem timp să depunem efort pentru sufletul nostru, pentru veșnicia noastră. Ești tu dispus să renunți la programul tău? Ești dispus să îți iei timpul tău cu Dumnezeu?

Nu mai poți. Ești obosit, chiar extenuat. Fizic. Te-ai gândit că poate la fel e și sufletul tău? Extenuat de atâtea promisiuni zadarnice. Promisuni că vei fi mai bun, că vei încerca tot mai mult să te apropii de El și că vei renunța la anumite activități pentru asta.

Treci la fapte! Că doar la vorbe și la dat sfaturi toți suntem buni. Adu-ți aminte de scopul pentru care te afli pe acest pământ. Odihnește-te, ia-ți timpul tău, pune-ți gândurile în ordine, stabilește-ți prioritățile și acționează! 

Mai poți?

Sursa foto: aici

Comments

comments