„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’
Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

El ne-a iubit și ne iubește. A arătat-o și continuă să o arate. El încă iartă, încă mustră, încă vorbește, încă se lasă găsit, încă vine acolo unde este chemat Numele Lui.

Putem spune că iubim dacă nu ne mai întrebăm ce Îi place ?

Putem spune că iubim dacă nu vrem să vorbim cu El sau să Îl ascultăm ?

Putem spune că iubim dacă nu căutăm prezența Lui ?

Poate că nu ne mai întrebăm ce Îi place pentru că știm. Poate că nu mai ascultăm pentru că știm ce vrea să spună. Poate că nu mai cerem pentru că știm ce dă și cât dă. Oare ne permitem să fim plictisiți de Creatorul tuturor lucrurilor într-o lume care fuge de ordine și de sens ? De Cel ce este dragoste într-o lume a neiertării și a conflictului ? De Isus, când suntem loviți de păcat ?

 

Sursa foto aici

Comments

comments