Căci cu privire la Hristos, vouă vi s’a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El, şi să şi duceţi, cum şi faceţi, aceeaş luptă, pe care aţi văzut-o la mine, şi pe care auziţi că o duc şi acum.

Filipeni 1:29-30

 

Din închisoare apostolul Pavel face niște remarci care sunt aparent de nedorit de nimeni. El pune semnul egal între a fi creștin și a suferi. De fapt apostolul Pavel a spus aceste cuvinte de pe urma vastei sale experiențe cu Dumnezeu. Întocmai după modelul în care el, ca bun ispravnic al harului lui Dumnezeu, a fost nevoit să sufere, cei cu inimă de slujitori pot avea parte oricând de suferință.

Aici e provocarea pentru fiecare dintre noi. Suntem noi cu adevărat slujitori ai lui Dumnezeu? Dacă suntem atunci vom fi nevoiți să manifestăm semnele unui adevărat slujitor.

În primul rând semnul distinctiv al unui slujitor adevărat este disponibilitatea. Oamenii de genul acesta nu își vor umple timpul cu alte lucruri care ar putea să le limiteze disponibilitatea. Sunt gata să slujească atunci când li se cere. Dumnezeu poate interveni oricând să le schimbe agenda.

În al doilea rând, adevăratul slujitor știe că nevoile neîmplinite ale altora sunt oportunități de ași dezvolta abilitățile de slujitor. Ei sunt atenți cu ocaziile care, deseori trec rapid și nu de mai întorc. Cartea Proverbe spune: “Nu zice aproapelui tău: «Du-te şi vino iarăşi; Îţi voi da mâine!» când ai de unde să dai.” (Proverbele 3:28)

Apostolul Pavel, era un adevărat slujitor. Nu l-a oprit nimic să-și împlinească chemarea. Nici boala, nici foametea, sărăcia, închisoarea sau suferința n-au cântărit mai greu decât focul său lăuntric de-ales sluji pe Dumnezeu.

John Wesley a spus: “Fă tot binele pe care-l poţi face, prin toate mijloacele posibile, în toate modurile posibile, în toate locurile posibile, oricând, tuturor şi atâta vreme cât eşti în viaţă!”. Trăind cu acest principiu nimeni și nimic nu ne va putea opri. Chiar de-i vorba de-a suferi, cu atât mai mult!

 

Comments

comments