Capitolele de inceput din Neemia descoperă nişte lecţii spirituale valoroase. Neemia a fost un om care avea scopuri bine definite. El a putut să îşi împlinească aceste scopuri pentru că i-a implicat pe alţii în acest proiect.

Capitolele 1-3 ne descoperă două părţi. În primul rând, Neemia s-a rugat, lucru ce arată relaţia lui cu Dumnezeu. În al doilea rând, el a plănuit, lucru ce demonstrează abilitatea lui de a lucra cu oamenii.

Rugăciunea fără planificare duce la o falsa perceptie asupra valorilor spirituale. Pe de altă parte, planificarea fără rugăciune produce o situaţie în care rezultatele sunt făcute de om şi nu sunt de nici o valoare spirituală. Este evident că rugăciunea şi planificarea sunt ambele necesare, dar rugăciunea trebuie să fie pe primul loc. Rugăciunile noastre în prezenţa lui Dumnezeu vor rezulta în planuri corecte.

Rugăciunea lui Neemia include atât compasiune cât şi mărturisire. Neemia plânge dar el face mai mult decât atât. El se implică în mijlocire serioasă pentru el şi poporul lui.

El îşi bazează cererea pe promisiunea lui Dumnezeu. El îi reaminteşte lui Dumnezeu de promisiunea Lui de judecată dar şi de promisiunea lui de restaurare. Neemia este conştient că oamenii sunt poporul lui Dumnezeu şi că lucrarea este a lui Dumnezeu.

El este dispus să fie implicat personal în răspunsul la rugăciunea lui. El îi cere lui Dumnezeu să primească trecere în ochii regelui. El este deci dispus să renunţe la o poziţie favorabilă dacă Domnul îl vede potrivit pentru acest lucru.

Adesea noi aşteptăm ca Dumnezeu să lucreze în locul nostru, dar noi nu suntem dispuşi ca Dumnezeu să ne folosească în acest proces. Nu acesta a fost cazul lui Neemia.

Mulţi creştini nu simt povara rugăciunii pentru că ei nu se expun la informaţii cu privire la condiţiile lucrării Domnului. Noi trebuie să îl rugăm pe Dumnezeu să ne deschidă ochii cu privire la adevăratele nevoi ale lumii. Numai atunci vom fi motivaţi să facem ceva pentru acest lucru.

Comments

comments