Am realizat, nu de mult, că lumina este foarte importantă pentru mine. Am conștientizat că am o mare problemă cu lumina artificială. Mă deranjează în general lumina becurilor, pe care cu greu o suport. Iubesc lumina naturală, în special pe cea înainte de apus. Mi se pare că soarele strălucește cu cea mai mare putere atunci, chiar înainte de „a se stinge”. Întunericul, obscuritatea nu mi-au plăcut niciodată. Sunt sigură că nu sunt singura căreia îi era frică de întuneric în copilărie, și sunt sigură că nu sunt singura care fugea de la întrerupător până la pat, când încăperea devenea negru dens.

Lumina a fost primul lucru care a luat viață și fără lumină nicio formă de viață nu ar exista.  Doar în lumină realitatea se poate cunoaște cu adevărat, cu alte cuvinte doar în lumină poți cunoaște adevărul. 

Dar cum oare un om orb poate cunoaște adevărata relitate?! Cum poate un om cu ochii închiși cunoaște frumusețea adevărului?! Cum poate o persoană legată la ochi să fie eliberată de întuneric?!

În prezent lumea este cufundată într-un întuneric dens, este acoperită de o pâclă obscură, dar lumina nu a dispărut complet. Sunt oameni ce o poartă în ei. Sunt oameni a cărui lumină nu s-a stins pentru că ei se alimentează direct de la sursă, de la Lumina Lumii. Ei sunt umpluți și dau pe afară, e nevoie doar ca cei din jur să fie deschiși să o primească!

Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.” 

 

Comments

comments