Cred că am mai scris un articol pe tema asta, dar nu mă pot abţine să nu scriu din nou. O fac pentru că în ultima vreme realizez mai mult ca niciodată că trăim într-o lume a impresiilor, nu a realităţilor. Să mai scriu despre cum reţelele de socializare încurajează oamenii să distorsioneze realitatea, pentru a se potrivi standardelor de frumuseţe şi stil de viaţă impuse de Kim Kardashian şi ceilalţi influenceri globali, nici nu are rost. Dar o să scriu despre cum noi, ca oameni atât de diferiţi vedem realitatea în atât de multe moduri. În afară de cultură, educaţie, vârstă, gen sunt atât de mulţi alţi factori care deformează, şi nu doar într-un mod negativ, o realitate. Fie că vorbim despre un eveniment, o circumstanţă, o altă persoană, un loc etc.

Anaïs Nin a spus: “Noi nu vedem lucrurile aşa cum sunt ele, le vedem aşa cum suntem noi.” Şi aşa este! Fiecare om trăieşte în lumea lui, plină de impresii. Avem noi, la români expresia “Am trăit cu impresia”, şi o folosim când ne dăm seama că printre gândurile noastre ce le creadeam adevărate, a fost şi unul neadevărat, şi-l schimbăm. Dar cu câte impresii nu trăim oare…

Realitatea şi adevărurile obiective sunt schimonosite după bunul plac al emoţiilor, preconcepţiilor şi mentalităţilor fiecăruia, şi după trendul setat de oamenii care invadează internetul. Până la o anumită vârstă adunăm aşa de multe impresii, iar apoi tot ce vedem, vedem prin lentilele impresiilor anterioare, care între timp devin prejudecăţi. Nu mai stă nimeni să mergă în profunzimea unei idei, să vadă dacă e validă, adevărată, să analizeze puţin lucrurile. Luăm ce ni se dă de bun, mai ales dacă e cool şi la modă, şi aia e. Chiar şi în lucrurile mărunte ale vieţii, când ne povesteşte un prieten, coleg, cineva din familie, ce nedreptate i s-a facut şi ce suferă din cauza lui x sau y, vai ce ne înfuriem şi noi. Cum se poate aşa ceva?!? Nu ne oprim un minut să ne gândim că există şi o a doua variantă a poveştii, şi că nu ar fi drept să judecăm lucrurile aşa grăbit. Suntem prea ocupaţi. Fiecare cu lumea noastră aglomerată, ce ne mănâncă viaţa încetul cu încetul…

Comments

comments